Cel ce dă săracilor nu va fi lipsit

„Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. Ca milostenia ta să fie într-ascuns ... altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri “ (Matei 6:1-3).
 
Numeroase sunt suferinţele pe care le îndură oamenii cât trăiesc. Unii sunt bolnavi, alţii se află în mari lipsuri, neavând cu ce se hrăni sau cu ce se îmbrăca. Unii semeni sunt părăsiţi, uitaţi, fără rude care să-i îngrijească, fără prieteni care să-i mângâie. În situaţii de felul acesta, noi, creştinii, suntem datori să le răspundem cu un sentiment de milă şi cu fapte de ajutorare.
 
Să nu trecem nepăsători pe lângă necazul aproapelui şi să răspundem cu milă.

„Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. Ca milostenia ta să fie într-ascuns ... altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri “ (Matei 6:1-3).
 
Numeroase sunt suferinţele pe care le îndură oamenii cât trăiesc. Unii sunt bolnavi, alţii se află în mari lipsuri, neavând cu ce se hrăni sau cu ce se îmbrăca. Unii semeni sunt părăsiţi, uitaţi, fără rude care să-i îngrijească, fără prieteni care să-i mângâie. În situaţii de felul acesta, noi, creştinii, suntem datori să le răspundem cu un sentiment de milă şi cu fapte de ajutorare. Să nu trecem nepăsători pe lângă necazul aproapelui şi să răspundem cu milă. După cuvântul Sfântului Grigorie de Nyssa: „Mila este împreună pătimirea, izvorâtă din iubire faţă de cei căzuţi în suferinţă“. Milostenia nu este o virtute
exclusiv creştinească. Ea este o floare a bunătăţii care a crescut şi a rodit şi în afara solului Evangheliei.
 
Ce ni se va întâmpla în veacul viitor, când vom lăsa în această lume toate cele cu care ne-am amăgit: bogăţia, onorurile, mâncarea, băutura, îmbrăcămintea, locuinţele desăvârşit orânduite şi toate celelalte lucruri atât de amăgitoare? Ale cui vor mai fi? Ce ni se va întâmpla, când toate acestea vor rămâne doar vis şi când ni se vor cere fapte de credinţă şi de  milostenie, înfrânare, curăţie, blândeţe, smerenie, răbdare, ascultare... De aceea, pentru că în fiecare zi ţi se cere să dai milostenie, fă-o cu bucurie, fără răutate, fără să jigneşti sau să murmuri. Nici tu nu-ţi aparţii, iar ceea ce dai acelor fii ai lui Dumnezeu care îşi poartă crucea, care de-abia îşi găsesc loc unde să-şi plece capul, ţi-a venit de la Dumnezeu. Tu eşti împuternicit să porţi de grijă moştenirii Domnului, eşti slujitorul de fiecare zi al acestor fraţi mai mici întru Hristos, aşadar îndeplineşte-ţi lucrarea cu blândeţe şi smerenie, iar nu de mântuială.
 
Suntem datori să-i miluim pe săraci pentru dragostea lui Hristos
 
Suntem datori să-i miluim pe săracii pe care Hristos ni i-a lăsat în lume în locul Lui. De aceea adevărat este cuvântul care zice: „Fericit este cel ce miluieşte pe sărman şi cu totul ticălos acela care îşi întoarce faţa de la dânsul“. Noi hrănim dobitoacele necuvântătoare, iar pe Hristos Îl lăsăm flămând? Ce fel de faptă este aceasta? Nimic din ceea ce dăruim nu vom pierde pentru că-I dăruim lui Hristos. El plăteşte toate cu dobândă şi plăteşte până şi un pahar cu apă. Beţiile şi curviile au stricat multe case, dar milostenia niciodată n-a sărăcit pe nimeni, după cuvântul care zice: „Cel ce dă săracilor nu va fi lipsit“.
 
Sfânta Scriptură numeşte milostenia sămânţă, căci cel ce seamănă sămânţa nu o aruncă pe ea ca să o piardă, ci ca să o înmulţească. Aşa este şi cel ce dă săracului, nu pierde, ci câştigă. Dumnezeu a zis: „Al meu este argintul şi al meu este aurul“. Toată bogăţia este aşadar a lui Dumnezeu şi toţi aceia care sunt bogaţi nu trebuie să se numească stăpâni ai bogăţiei, ci economi şi chivernisitori. Acela care cheltuieşte bogăţia numai spre poftele lui, nedreptăţeşte şi pe Dumnezeu, Stăpânul bogăţiei, şi pe săraci. Deci acela care nu miluieşte pe săraci, răpeşte de la Dumnezeu stăpânirea şi de la săraci partea lor. Suntem datori să-i miluim pe săraci mai întâi pentru porunca lui Dumnezeu, care este Stăpânul bogăţiei. În al doilea rând, trebuie să-i miluim pe săraci pentru plata pe care ne-a făgăduit să ne-o dea. În ziua Înfricoşatei judecăţi, oamenii vor fi judecaţi după milostenie. Oare 
cum vor răspunde bogaţii cei răi, atunci când săracii se vor plânge. Hristos îi va mustra pe cei nemilostivi.
 
Porunca a opta dumnezeiască spune: „Să nu ucizi!“. Dar ucid în mod virtual şi cei care din zgârcenie nu-i asigură la timp mâncare unui om flămând. 
 
Trupul ne prescrie propriile sale legi, potrivnice cu totul celor ale lui Dumnezeu: lăcomia, neînfrânarea, beţia, zgârcenia sau părerea de rău pentru înstrăinarea către aproapele a darurilor primite de la Dumnezeu, pornirea duşmănoasă împotriva semenilor din cauza mâncării, băuturii, banilor, dispreţul faţă de ei, invidia din aceleaşi cauze, nepăsarea faţă de omul aflat la necaz ş.a. Domnul nu trăieşte într-o inimă în care domneşte lăcomia, patima pentru avuţii şi bunătăţi pământeşti, pentru bani etc. În acea inimă de piatră trăieşte trufia, închipuita înţelepciune, dispreţul, răutatea, răzbunarea, invidia, avariţia, deşertăciunea, slava deşartă, hoţia, înşelăciunea, făţărnicia, viclenia, curvia, furia, trădarea, minciuna. 
 
 
Milostenia cu sufletul şi milostenia cu trupul
 
Un bun creştin ortodox trebuie să le facă pe amândouă: întâi rugăciunea şi viaţa cât mai sfântă şi apoi misiunea, care este dragoste şi milostenie duhovnicească. Când vezi casa vecinului în flăcări, poţi să stai în linişte şi să te rogi, dacă nu arunci pe foc o găleată de apă? Lumea de astăzi este aprinsă de focul urii, al desfrâului şi al păcatului. Să ajutăm şi noi, după putere, la mântuirea oamenilor. 
 
Milostenia nu se cade să se facă din dragostea cea firească, precum se întâmplă la păgâni şi la tâlhari, ci mai mult pentru dragostea creştinească şi pentru Dumnezeu. Nu este asemenea a milui cineva pe rudenii sau pe săraci. Cel ce miluieşte pe rudele sale, face mila pentru dragostea cea firească şi pentru rudenie, iar cel ce miluieşte pe sărac, face mila pentru dragostea lui Dumnezeu. Cel ce miluieşte pe ruda lui se miluieşte pe sine, iar cel ce miluieşte pe sărac, miluieşte pe Hristos în chipul săracului. Gândiţi-vă dacă faceţi milă după trebuinţa săracilor şi daţi cu tot sufletul şi cu toată inima pentru
dragostea lui Dumnezeu şi a aproapelui. Şi de nu veţi fi lucrând întru acest chip, îndreptaţi-vă pe voi înşivă ca să nu vă pierdeţi plata voastră.
 
 
Ofrandele şi milosteniile pe care le dăm săracilor, oricare ar fi ele, nu pot ţine loc iubirii de aproapele, dacă inima nu o mai simte. De aceea, atunci când dăm milostenie trebuie să avem grijă ca ea să fie dată cu dragoste, din inimă, de bunăvoie, nu cu părere de rău. Însuşi cuvântul milostenie înseamnă de fapt o lucrare şi o ofrandă a inimii, un dar făcut cu umilinţă, cu compasiune faţă de omul sărman, cu umilinţă şi cu părere de rău pentru greşelile pe care le-ai făcut şi pentru a căror spălare se şi dă milostenia. Fiindcă, după cuvântul Sfintei Scripturi: „Milostenia izbăveşte de moarte şi curăţă de orice păcat“ (Tobit 12:9). Milostenia este binefăcătoare în primul rând pentru cel ce o dă.
 
Modalităţi de a face milostenie
 
Foarte mulţi creştini spun că le este greu să facă milostenie, deznădăjduiţi fiind de cerşetorii care profită de bunătatea oamenilor. Atunci când un creştin vrea să facă milostenie trebuie să caute ca darul sau să ajute acel sărac şi să nu-l încurajeze să beneficieze în continuare din strădania celorlalţi. Foarte multe lăcaşuri sociale, case de copii, azile de bătrâni, asociaţii de caritate au nevoie permanent de ajutoare pentru a-i putea sprijini pe semenii nosrtri. Chiar şi biserica, prin numeroasele centre social-misionare ajută în permanentă pe cei sărmani şi încurajează totodată pe beneficiari să ajute, la rândul lor, societatea în măsura posibilităţilor acestora. Slujitorii bisericilor caută permanent fonduri pentru acţiuni filantropice şi chivernisesc finanţele astfel încât să existe un echilibru în instituţia pe care o administrează. Dar cu o mai mare participare a credincioşilor lucrarea bisericii se va intensifica şi va fi mult mai vizibilă decât în prezent. Toate institutile de într-ajutorare aşteaptă în permanentă binefăcătorii, iar aceştia pot avea încredere că bănuţul pe care îl oferă, nu îl oferă oamenilor, ci lui Dumnezeu.
 
sursa: https://invitatielaortodoxie.wordpress.com/