Canonul cel mare - pocaință și descoperire de sine

Canonul cel Mare este cel mai lung imn liturgic ce reunește peste 250 de tropare, structurate în nouă cântări compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăinţă, punctate de cererea „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.
 
Redactat într-o primă formă la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VIII, textul canonului a suferit modificări de-a lungul vremii. Astfel, la anumite cântări
Canonul cel Mare este cel mai lung imn liturgic ce reunește peste 250 de tropare, structurate în nouă cântări compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăinţă, punctate de cererea „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.
 
Redactat într-o primă formă la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VIII, textul canonului a suferit modificări de-a lungul vremii. Astfel, la anumite cântări (a 3-a, a 4-a, a 8-a și a 9-a) au fost adăugate mici canoane formate din trei cântări, compuse de către Sfântul Teodor Studitul (mort în 826) și de Iosif de Sicilia (mort în 886), în secolele XI-XII au fost adăugate două stihiri în cinstea Cuvioasei Maria Egipteanca, apoi o cerere către Sfântul Andrei Criteanul.
 
Imnul liturgic se cântă de două ori pe parcursul Postului Mare: o dată secționat în patru părți de luni până joi în prima săptămână, câte una în fiecare zi, apoi în miercurea săptămânii a cincea din Postul Mare, în cadrul Deniei. Anul acesta Denia Canonului Mare va fi oficiată luni, 23 martie, deoarece miercuri este praznicul Bunei Vestiri.
 
La redactarea s-au folosit nouă cântări biblice regăsite în Triod, cartea de slujbă specifică Postului Mare. Acestea sunt:
1. Cântarea lui Moise (Ieșire 15, 1-19)
2. Noua cântare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43)
3. Rugăciunea Anei, mama lui Samuel (I Regi 2, 1-10)
4. Rugăciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3, 2-19)
5. Rugăciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20)
6. Rugăciunea lui Iona (Iona 2, 3-10)
7. Rugăciunea celor Trei tineri
8. Cântarea celor Trei tineri (Sfântă, Ediția Sfântului Sinod, 1998, p. 950-951)
9. Cântarea Născătoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) și Rugăciunea lui Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 68-79). 
 
Aceste nouă cântări simbolizează atât cele nouă cete îngerești care îi dau slavă lui Dumnezeu, cât și cele nouă trepte ierarhice ale Bisericii pământești.
 
Sfântul Andrei Criteanul a strâns într-un imn liturgic istoria Vechiului și a Noului Testament. Creștinul este îndemnat să urmeze faptele bune consemnate în Sfânta Scriptură, să-și îndrepte viața spre urmarea lui Hristos, prin fapte bune și căință. Se cântă acum tocmai pentru a sublinia faptul că parcurgem o perioadă a pocăinței, a iertării, a cugetării la propriile fapte și la îndreptarea vieții.