Cine sunt Sfintii Trei Ierarhi și importanța lor pentru Biserica Ortodoxă

În secolul XI, în rândurile teologilor au apărut neînţelegeri referitoare la cinstea acordată celor trei Sfinţi Ierarhi. Pentru a pune capăt disputei, Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur s-au arătat, unul câte unul, apoi toţi trei, arhiereului Ioan, care păstorea cetatea Evhaitenilor.

Atunci, sfinţii i-au spus ierarhului: „noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nicio împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ci fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Nu este între noi...

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Capadocia în secolul IV. După studii făcute în Cezareea Capadociei, Constantinopol şi Atena a devenit profesor de retorică. La scurt timp a părăsit catedra şi a intrat în monahism. A rămas în istoria Bisericii drept autorul „Regulilor vieţii monahale” şi cel care, împreună cu Sf. Grigorie, a pus bazele colecției de opere teologice cunoscute sub numele de „Filocalia”. Lui i se datorează organizarea vieţii monahale, construirea primului aşezământ filantropic Vasiliada, redactarea Liturghiei care-i poartă numele (se oficiază de 10 ori pe an). A fost episcop în Cezareea Capadociei.
 
Sf. Grigorie de Nazians (Teologul) s-a născut in secolul IV în localitatea Arianz, de unde a plecat la studii în Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei, Alexandria şi Atena. După moartea împăratului Valens a mers la Constantinopol pentru reorganizarea vieţii bisericeşti. Aici, în capela Învierea, a rostit cele cinci Cuvântări teologice care i-au adus numele de Teologul. După o scurtă perioadă în care a condus Biserica din Constantinopol, în 381 a preluat conducerea episcopiei de Nazians. A fost un reputat autor de studii teologice (între ele şi „Tratatul despre preoţie”), cu o mare înclinaţie spre viaţa ascetică.
 
Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom) s-a născut în Antiohia în secolul IV. În tinereţe, după doi ani de retragere în munţi a revenit acasă şi a primit harul diaconiei în anul 381, iar după cinci ani pe cel al preoţiei, fiind numit predicator al bisericii din Antiohia. În afară de Sfânta Liturghie, a redactat lucrări de studiu biblic, dogmatică, viaţă monahală, predici la diverse sărbători, educaţia copiilor. A fost patriarh al Constantinopolului.
 
În secolul XI, în rândurile teologilor au apărut neînţelegeri referitoare la cinstea acordată celor trei Sfinţi Ierarhi. Pentru a pune capăt disputei, Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur s-au arătat, unul câte unul, apoi toţi trei, arhiereului Ioan, care păstorea cetatea Evhaitenilor. Atunci, sfinţii i-au spus ierarhului: „noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nicio împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ci fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea, şi de vei chema pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, scoală-te de porunceşte celor ce se ceartă să nu se mai certe pentru noi. Serbaţi-ne într-o singură zi şi ne prăznuiţi cu bună-cuviinţă”. Ierarhul a făcut precum i-au poruncit sfinţii şi s-a stabilit ziua de 30 ianuarie.