Cuvantul Ierarhului

PREDICĂ LA SFÂNTUL DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR

Sfantul Dimitrie Izvoratorul de mirIubiţi credincioşi, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir este cu adevărat dascălul cel ce a învăţat prin pildă, pe ucenicii săi, credinţa, mărturisirea credinţei, răbdarea în chinuri care însemnează jertfă ce se uneşte cu jertfa lui Hristos. Sfântul Dimitrie este fiul voievodului Tesalonicului care era credincios, dar numai în taină, împreună cu soţia sa, şi avea în casă două icoane: icoana Mântuitorului şi cea a Maicii Domnului. Nu era voie atunci să ai nici o icoană în casă.

Sfantul Dimitrie Izvoratorul de mirÎn numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!

Iubiţi credincioşi, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir este cu adevărat dascălul cel ce a învăţat prin pildă, pe ucenicii săi, credinţa, mărturisirea credinţei, răbdarea în chinuri care însemnează jertfă ce se uneşte cu jertfa lui Hristos. Sfântul Dimitrie este fiul voievodului Tesalonicului care era credincios, dar numai în taină, împreună cu soţia sa, şi avea în casă două icoane: icoana Mântuitorului şi cea a Maicii Domnului. Nu era voie atunci să ai nici o icoană în casă. Ei totuşi, din credinţă şi din dragoste şi râvnă pentru Dumnezeu, în ascuns au făcut două icoane frumoase şi au istorisit fiului lor cu de-amănuntul cine este Mântuitorul şi cine este Maica Domnului. Şi Dimitrie, din fragedă copilărie se închina la aceste icoane şi credea în Hristos cu putere, şi credea în mijlocirile Maicii Domnului şi se bucura că poate să se închine Dumnezeului celui Adevărat. Niciodată nu l-au dus la templu, unde erau idolii, să se închine. El a cunoscut numai pe Dumnezeul cel Adevărat. Nici tatăl său nu se ducea, dar îngăduia din frică sau din alte sentimente, căci era dregător, supus împăratului Diocleţian. Şi iată, că atunci când avea Dimitrie 20 de ani, tatăl său a murit şi împăratul a auzit că cel ce a murit, voievodul Tesalonicului, are un fiu frumos, învăţat şi viteaz; mânuia cu multă îndemânare sabia şi suliţa. Era şi el soldat în armată dar nu a avut ocazia să ucidă pe nimeni; învătase şi el doar, să mânuiască sabia si suliţa. Şi atunci împăratul l-a chemat la sine şi i-a dat onorurile, l-a întărit să fie el voievod al cetăţii Tesalonicului în locul tatălui său. A venit Dimitrie îmbrăcat în ţinută de general, cu sabia sa, cu îmbrăcăminte frumoasă, a fost primit cu cinste mare în cetatea Tesalonicului. Poporul l-a întâmpinat cu multă bucurie, cu entuziasm, cu dragoste, pentru că tatăl său a fost un om bun şi i-a apărat toţi. Dar Dimitrie, care primise de la împărat porunca să aibă grijă de templu, să se aducă jertfe acolo zeilor, Dimitrie şi-a zis: ,, Acum este vremea să-L mărturisesc pe Dumnezeul meu, căci iată ce spune psalmistul: Dreptatea Ta voi arăta şi cuvântul Tău voi mărturisi înaintea oamenilor.” A înţeles că această bucurie a credinţei pe care o poartă, să nu o poarte în ascuns, pentru că nu e bucurie înaintea lui Dumnezeu când ţii credinţa ascunsă, darul cel mai scump de la Dumnezeu şi nu o împărtăşeşti semenilor. De aceea, când mulţimea l-a întâmpinat cu entuziasm în piaţa mare a oraşului, s-a suit pe un loc mai înalt, şi venind mulţimea la el, a început să propovăduiască pe Hristos, şi le-a spus tuturor: ,, Iată, eu am primit de la împărat această cinste! Aici, majoritatea sunteţi păgâni. Eu însă sunt creştin! În calitatea mea de creştin am o bucurie pe care voi, cei ce-i cinstiti pe idoli nu o aveţi,pentru că voi închipuiţi nişte închipuiri şi zeităţi care nu există, dar eu vă mărturisesc şi vă descopăr pe Dumnezeul cel Adevărat, Cel care a făcut cerul şi pământul, Cel care ne ţine în viaţă; fără El nu putem să trăim. El ne-a dat toate, iar pe Fiul Său L-a trimis după ce primii oameni pe care i-a făcut Dumnezeu şi erau fericiţi, în Raiul pe care Dumnezeu l-a creat; aceia au greşit şi au pierdut Raiul, şi pentru noi toţi, Dumnezeul cel Ceresc a trimis pe Fiul Său, S-a întrupat din Maria, Fecioara, şi ne-a adus izbăvirea de păcat şi de moarte ca să ne ducă în Raiul cel pierdut.” Aceste cuvinte au electrizat mulţimea. Nu se aşteptau ca un tânăr de 20 de ani, pe care îl ştiau fiul voievodului, iar pe voievod nu l-au auzit niciodată vorbind despre Dumnezeul cel Adevărat, se minuna mulţimea: ,, Ce sunt aceste cuvinte?” Mulţi au fost pătrunşi la inimă, şi voievodul le-a spus: ,, Dacă voiţi să-L aveţi pe Hristos, mergeţi la preoţi şi la episcopi şi vă vor învăţa aceştia mai multe decât v-am spus eu despre Dumnezeul cel Adevărat, şi să vă botezaţi cum sunt şi eu botezat, şi să vă împărtăşiţi cu Sfintele Taine, precum şi eu mă împărtăşesc, şi veţi avea bucuria pe care eu o trăiesc, căci nu puteam să trăiesc bucuria în izolare, fără voi toţi!” Şi mulţime de oameni au mers şi au fost învăţaţi de episcopi şi de preoţi şi s-au botezat, şi s-a auzit aceasta la împărat. El se întorcea din războiul împotriva sciţilor şi a sarmaţilor. I-a biruit pe aceştia şi voia să facă serbări în cinstea victoriei, dar au venit şi i-au adus de veste ce se petrece în Tesalonic, şi a gândit împăratul să facă serbările aici. L-a chemat pe Dimitrie şi i-a spus: ,, Am auzit despre tine că eşti împortiva zeilor. Vin-o cu mine să jertfeşti zeilor, căci eu nu cred cele ce am auzit!” Dar Dimitrie i-a spus: ,, Ai auzit bine! Eu nu jertfesc zeilor! Dumnezeul cel Adevărat este în ceruri, nu în închipuirile ce se află în acel templu idolesc.” Auzind acestea, împăratul, s-a mâniat şi l-a trimis legat în temniţă, apoi a început să pregătească serbările, iar dregătorii i-au dat un sfat urât şi ucigaş împăratului, cum să pedepsească pe creştini: era un pod mare, iar sub acel pod să pună suliţe cu vârful în sus şi să-i arunce pe creştini de pe pod în suliţele de sub pod. Împăratului i-a plăcut sfatul. Dar a auzit despre aceasta un ucenic al Sfântului Dimitrie, care se afla în temniţă. Acest ucenic se numea Nestor şi era şi el creştin în ascuns. A venit la Sfântul Dimitrie în temniţă şi i-a zis: ,, Te rog să mă însemnezi cu semnul crucii, să-mi dai voie, o, Voievodule al acestei cetăţi, să răscumpăr eu ruşinea ce se face acestei cetăţi, şi pentru arestarea ta şi pentru creştinii ce vor fi aruncaţi în suliţe!” Atunci Dimitrie l-a binecuvântat pe cap cu semnul crucii şi i-a spus: ,, Du-te, căci şi pe Lie vei birui, dar şi pe Hristos vei mărturisi!” A venit acel soldat şi a început să strige în auzul tuturor: ,, Lie, vin-o să te lupţi şi cu mine!” Toţi îl trăgeau înapoi şi îi spuneau: ,, Nu îndrăzni, tinere, că acesta este încercat! Nineni nu a putut să îl atingă măcar.” Era mult mai scund decât Lie, dar el s-a dus cu binecuvântarea lui Dimitrie, şi când şi-a luat sabia să se lupte cu Lie, a strigat cu glas mare: ,, Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” şi s-a avântat în luptă. Avântându-se în luptă, îndată l-a săgetat şi a căzut viteazul Lie şi Dimitrie l-a aruncat în suliţele ce erau pregătite pentru creştini. Mare supărare s-a produs! A auzit şi împăratul şi s-a mâniat foarte tare şi atunci s-a stricat serbarea; nu mai avea cine să ucidă pe creştini. Călăul murise. Acum urma răzbunarea pe Nestor şi Dimitrie şi a poruncit împăratul soldaţilor: ,, Înţepaţi-l cu suliţe aşa cum a fost înţepat şi Lie, să moară şi acesta în dureri şi ruşinat, cum a murit Lie!” Iar lui Nestor i s-a tăiat capul aşa cum îi vestise Dimitrie, că-L va mărturisi pe Hristos.

A fost întrebat şi Nestor: ,, Nu vrei să rămâi tu în locul lui Lie, să-i pedepseşti pe creştini?” Iar el a răspuns: ,, Şi eu sunt creştin!” şi aşa s-au sfârşit aceşti doi mari mucenici, Dimitrie şi Nestor. Îndată, curgând sângele din trupul lui Dimitrie, un alt ucenic al său i-a luat mantaua de voievod şi inelul dat de împărat şi le-a înmuiat în sânge, şi prin acest sânge se vindecau bolnavii cei ce se atingeau de el. Astfel, trupul său a fost înmormântat şi Sfântul Împărat Constantin a făcut o bisericuţă acolo, pentru că veneau la mormântul său mulţime de bolnavi şi toţi se vindecau cei ce strigau după ajutor şi mărturiseau pe Iisus Hristos. De aceea, Împăratul Constantin a făcut aici o biserică de piatră, nu prea mare, pentru că el s-a grăbit să facă biserici şi la locurile sfinte. Dar iată, în această biserică a venit Leon, care mai târziu va fi împărat. A venit plin de boală, s-a rugat la moaştele Sfântului Dimitrie şi s-a vindecat, iar când a ajuns împărat a ridicat o biserică măreaţă. Săpând, ca să facă temelia acestei biserici, a găsit sicriul cu sfintele moaşte. Era miros de mir chiar mai înainte de a se scoate sicriul, căci mirul îi aducea aici şi pe creştinii bolnavi şi se vindecau cu rugăciunile Sfântului Dimitrie. Apoi, un alt împărat a zidit o biserică şi mai măreaţă decât aceasta, iar Sfântul Împărat Iustinian, după ce a zidit Sfânta Sofia de la Constantinopol, a gândit să aducă aici moaştele Sfântului Dimitrie, şi a trimis ierarhi şi preoţi să meargă şi să aducă sfintele moaşte la Sfânta Sofia. Sfântul Dimitrie, însă, nu s-a lăsat dus de aici, iar când ei s-au apropiat să ia racla cu sfintele moaşte, după ce au făcut rugăciuni îndelungi, a ieşit o pară mare de foc şi un glas ca de tunet a strigat: ,, Staţi şi nu îndrăniţi!” Au căzut cu feţele la pământ, şi-au cerut iertare Sfântului Dimitrie şi i-au spus Împăratului Iustinian, iar el a zis: ,, Dacă nu e voia sfântului, noi nu putem să-l aducem.” Sfântul Dimitrie a apărat cetatea Tsalonicului în multe rânduri: atunci când erau vremuri de foamete, de secetă. În chip de călăreţ, pe cal alb s-a arătat corăbierilor care duceau grâne pe mare şi le-a spus: ,, De ce duceţi numai la cei ce au? Duceţi în cetatea Tesalonicului şi faceţi milostenie şi cu cei ce nu au!” Şi aşa Sfântul Dimitrie a izbăvit de secetă cetatea Tesalonicului. De asemenea, când oamenii au păcătuit mult, Dumnezeu a îngăduit să vină păgânii şi să ia cetatea Tesalonicului, şi s-a adunat mulţime de oameni când au auzit că vin oştile păgâne, şi în vis le-a spus să ducă pe Sfântul Dimitrie din cetate că va veni prigoană mare şi vor fi luate sfintele moaşte. Oamenii stăteau să le păzească. Atunci au văzut cum au venit doi oameni îmbrăcaţi în alb să ia moaştele Sfântului Dimitrie, dar Sfântul le-a spus din raclă: ,, Ştiu că aţi venit să mă luaţi. Nu plec din cetatea mea. Duceţi-vă! Eu aici rămân şi voi ruga pe Dumnezeu să nu vină păgânii.” Şi era mulţime de oameni care au văzut şi au auzit acestea şi cu adevărat sfântul s-a rugat şi păgânii au venit doar în apropiere şi s-a întors. Dar a fost o vreme când Sfântul Dimitrie, fără să-l ia cineva de acolo, a dispărut o vreme. Nu s-au mai aflat sfintele moaşte în raclă; a plecat singur pentru că poporul ajunsese în păcate grele. Poporul a început să se roage să afle unde este Sfântul Dimitrie, şi pe neaşteptate, au apărut sfintele moaşte in raclă, pentru că Sfântul Dimitrie, ostaşul împăratului, a devenit ostaşul lui Hristos, neînfricat, şi care apără cetatea Tesalonicului. De aceea, să-l rugăm pe Sfântul Dimitrie şi să-i zicem: Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, Izvorâtorule de Mir, cel ce cu sabia duhului păzeşti biserica, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dea nouă lumină şi pace, har şi binecuvântare, ca să ne ridicăm şi noi aripile sufletului la rugăciune, la milostenie şi la toată fapta cea bună, să biruim păcatul, să ne îmbrăcăm în virtute ca să te găsim pe tine şi sălăşluindu-ne şi noi în ceruri să mărim slava lui Dumnezeu. Amin!