Cuvantul Ierarhului

PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

inaltarea sf cruciNe-am adunat astăzi cu multă dorinţă de a ne împodobi aşa cum Sfânta Cruce se împodobeşte cu flori la această sfântă şi mare zi. Noi ce fel de flori dorim să avem ca podoabă pentru sufletele noastre? Florile virtuţilor. Nici un om nu putea să dobândească astfel de flori deplin înrădăcinate în Dumnezeu fără venirea Mântuitorului Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în lume. Ce este Sfânta Cruce pe care noi o prăznuim astăzi? Este cu adevărat armă împotriva diavolului. Este armă pentru că prin diavol a venit ispita, şi prin ispită a venit păcatul, iar prin păcat a venit moartea, şi moartea ne-a despărţit de Dumnezeu...

inaltarea sf cruciÎn numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!

,, Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim.”

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Preacuvioase Maici,
Iubiţi credincioşi,

Ne-am adunat astăzi cu multă dorinţă de a ne împodobi aşa cum Sfânta Cruce se împodobeşte cu flori la această sfântă şi mare zi. Noi ce fel de flori dorim să avem ca podoabă pentru sufletele noastre? Florile virtuţilor. Nici un om nu putea să dobândească astfel de flori deplin înrădăcinate în Dumnezeu fără venirea Mântuitorului Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în lume. Ce este Sfânta Cruce pe care noi o prăznuim astăzi? Este cu adevărat armă împotriva diavolului. Este armă pentru că prin diavol a venit ispita, şi prin ispită a venit păcatul, iar prin păcat a venit moartea, şi moartea ne-a despărţit de Dumnezeu. Fiind despărţiţi de Dumnezeu, iată, coboară din cer Fiul lui Dumnezeu, care, la vremea când a venit de bunăvoie la patima Sa. La patima Sa a luat crucea pe care a fost condamnat să fie omorât şi a putrat-o pe umerii Săi; pe umerii Săi curaţi, blânzi şi fără de stricăciune, Mântuitorul Hristos, odată cu crucea Sa, a purtat şi sarcina cea grea a păcatelor noastre. Şi iată, după ce Crucea este armă, ea devine apoi, prin răstignirea Domnului, altar de jertfă. Este cel mai sfânt altar de jertfă, Crucea Mântuitorului Hristos. Pentru că acest altar de jertfă şi Cel jertfit pe acest altar aduc atâta bucurie, atâta eliberare, atâta nădejde şi plinătate a vieţii, încât, prin cruce, aşa cum cântăm, deşi întâi este îmbrăcat în suferinţă, prin suferinţa Mântuitorului vine bucuria lumii. Nici un om nu este dat la o parte dacă vine la Mântuitorul fără să ia roadele crucii; iar roadele crucii sunt viaţa cea veşnică. De aceea, iată, acest altar este cinstit de toţi. Şi crucea mai este ceva; în afară de armă şi altar, este pecete. Este pecetea lui Dumnezeu, pentru că ne spune Sfântul Prooroc Iezechiel, cel care prooroceşte despre sfârşitul lumii, şi arată că înainte de a fi focul sfârşitului, toţi oamenii cei buni vor fi însemnaţi cu litera ,, Tau” , care era simbolul crucii, iar Cartea Apocalipsei ne grăieşte lămurit că a trimis Dumnezeu pe îngerul Său, şi îngerul Său a trâmbiţat şi au ieşit patru îngeri din patru laturi ale pământului, ca să însemne cu pecetea lui Dumnezeu, cu semnul crucii, pe cei aleşi ca ei să nu moară, şi atunci când vine îngerul să-i vadă însemnaţi, să-i ocolească, şi ei să fie ridicaţi pe norii cerului, şi numai cei păcătoşi să piară în gheena focului. De asemenea, Crucea este semn al Înălţării. Mântuitorul Hristos ne spune că a coborât din cer ca să se suie la cer. Şi nu S-a suit la cer cum a coborât din cer. A coborât din cer doar ca Dumnezeu, fără de trup, dar pe pământ coborând, a luat trup. Se suie la cer cu trup; dar ce fel de trup? Trupul care a pătimit pe cruce, dar pătimind pe cruce s-a izbăvit de stricăciune, de boală şi de moarte. Şi iată, trupul lui Iisus Hristos, trupul omenesc care este purtat şi de noi este înălţat la cer datorită jertfei de pe cruce, încât crucea este, cu adevărat, semnul cel mai puternic, semnul cel mai sfânt, semnul cu care se binecuvintează şi se sfinţesc toate şi însăşi viaţa noastră se sfinţeşte cu semnul Sfintei Cruci, căci crucea este podoaba lui Hristos şi podoaba Bisericii şi podoaba creştinului. Este podoaba lui Hristos, căci Hristos, iubind lumea, a iubit şi chinurile crucii, nu că ar fi dorit durerile, dar ştia că durerile plătesc păcatele noastre. Şi iubindu-ne pe noi nu a ţinut seama de ocara crucii, de durerea suferinţelor Lui, de umilinţa în care erau batjocoriţi cei răstigniţi pe cruce, şi a iubit crucea şi a socotit-o Lui de mare cinste. Păcat că nu toţi cei ce se numesc creştini nu cinstesc Sfânta Cruce şi nu se însemnează cu ea. Aduc un singur argument de ce trebuie să avem crucea, şi cea spirituală, asumându-ne suferinţele pentru păcate, dar şi crucea ca semn, căci semnul acesta este biruitor, iată de ce! Pentru că şi noi avem şi suflet şi trup. De aceea, dacă am avea numai suflet ar trebui să luăm aminte la sensul spiritual al crucii, dar pentru că avem şi trup, trebuie să ne însemnăm cu crucea, să o simţim, să o sărutăm, să o socotim de mare cinste. Şi, atenţie, că foarte mulţi vă însemnaţi greşit cu semnul Sfintei Cruci; lăsaţi mâna liberă şi ea se duce unde îi este mai uşor. De aceea, trebuie să simţiţi când vă închinaţi, şi iată, crucea este semnul Sfintei Treimi. De aceea, ne închinăm Tatălui, care din Cer a trimis pe Fiul, şi Fiului şi Sfântului Duh şi trebuie să simţim umerii când ne închinăm şi pomenim pe Sfântul Duh, nu să lăsăm mâna liberă, ci mâna ţinută strâns, cele trei degete egale, cele două degete în podul palmei, strânse, şi să ne închinăm cu multă grijă. Cine se închină cu multă atenţie şi grijă şi cu rugăciune curată nu va anghiloza niciodată. Cine nu respectă semnul crucii nu va mai putea să ridice mâna când va vrea să o ridice. De aceea, să ne închinăm corect, ca să cinstim Crucea lui Hristos, şi nu un semn al nostru! Nu-i bine!

Iubiţi credincioşi, să căutăm leacurile ce izvorăsc din Sfânta Cruce. Cel mai mare leac este însăşi viaţa noastră. Prin cruce noi osândim, lepădăm şi omorâm păcatul, şi în locul păcatului sădim virtuţile, adică florile Duhului Sfânt, căci virtuţile izvorăsc din inima noastră, dar prin ploaia harului lui Dumnezeu căci fără ploaia harului lui Dumnezeu nu pot să crească virtuţile. De aceea, cu toţii să fim cu luare aminte şi să împlinim ceea ce se cuvine când facem semnul Sfintei Cruci. Fără Sfânta Cruce nu începem nici o rugăciune, nu începem masa, nu sfârşim masa, nu începem lucrul, nu sfârşim lucrul fără Sfânta Cruce. Cu Sfânta Cruce ne însemnăm în fiecare zi pentru că este semnul lui Hristos, semnul Fiului Omului. Acest semn să ne fie nouă de ajutor, biruitor, şi prin acest semn să călcăm peste vrăjmaşii cei nevăzuţi, peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului. De aceea, Sfânta Cruce ne ajută. Să ne închinăm Sfintei Cruci şi să-i zicem: ,, Bucură-te Preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului care alungi pe diavol cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos şi te-a dăruit nouă pe tine să ne apărăm cu puterea ta. O, Răstignitul nostru, Hristoase, câte bătăi şi loviri, câte scuipări şi batjocuri ai răbdat pentru mântuirea noastră şi pe cruce ai fost pironit, dar pe toate acestea le-ai socotit de mare cinste şi le-ai căutat să le rabzi, ajută-ne şi nouă să răbdăm durerile ce vin din pricina păcatelor noastre căci acestea însemnează să ne luăm şi noi crucea suferinţelor şi să te urmăm pe Tine, Hristoase. Ajută-ne să nu lepădăm crucea noastră şi să urmăm crucii Tale şi la Tine să ajungem, la lăcaşurile cele cereşti unde să ne bucuri şi pe noi împreună cu Maica Ta, cu sfinţii, cu apostolii, cu mucenicii, cu cuvioşii şi cu drepţii în viaţa cea veşnică. Amin!