Cuvantul Ierarhului

PREDICĂ LA ÎNAINTE-PRĂZNUIREA NAŞTERII MAICII DOMNULUI

Icoana Maica DomnuluiMaica Domnului este pentru noi cea mai apropiată de sufletele noastre. După cum pe pământ, orice om mai bun sau mai puţin bun cu necazuri şi durere, cel dintâi cuvânt de ajutor pe care-l strigă este cel de mamă, creştinul, înţelegând că mai presus de părinţii săi se află Mama cea Cerească, a tuturor pământenilor, Maica Domnului, o strigă pe Maica Domnului întru ajutor...

 Icoana Maica DomnuluiÎn numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!

,, Această casă Tatăl a zidit, această casă Fiul a întărit, această casă Duhul Sfânt a luminat-o şi prin ea a luminat şi sufletele noastre.”

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,

Maica Domnului este pentru noi cea mai apropiată de sufletele noastre. După cum pe pământ, orice om mai bun sau mai puţin bun cu necazuri şi durere, cel dintâi cuvânt de ajutor pe care-l strigă este cel de mamă, creştinul, înţelegând că mai presus de părinţii săi se află Mama cea Cerească, a tuturor pământenilor, Maica Domnului, o strigă pe Maica Domnului întru ajutor. Naşterea Maicii Domnului a fost pregătită din vechime. Dumnezeu însuşi a dorit ca dintre oameni, pentru că oameii au căzut în robia diavolului, să apară o persoană curată prin care să vină ridicarea blestemului. Şi chiar în blestem se găseşte nădejdea, căci îl blesteamă Dumnezeu pe şarpe, care era, de fapt, diavolul. Şi îl blesteamă pe şarpe spunând: ,, Femeii tu îi vei înţepa călcâiul, dar ea îţi va zdrobi capul.” Iată care femeie îi zdrobeşte capul! Nu Eva, care s-a lăsat amăgită, nici alte atâtea femei cu toată vrednicia lor nu au putut să zdrobească capul şarpelui, decât cea născută din rugăciune, din părinţi curaţi şi milostivi, Fecioara Maria, numai ea a putut să zdrobească capul şarpelui, pentru că ea s-a născut ca o stea luminoasă, ca un palat al lui Dumnezeu, căci în acest palat al trupului său avea să se sălăşluiască însuşi Fiul lui Dumnezeu. Atăt de mulţi au căutat să tălmăcească taina naşterii Maicii Domnului; vorbeau psalmiştii despre acest moment încât spuneau: ,, Iată, se va arăta o porumbiţă curată, şi nimeni dintre pământeni nu va fi mai curat decât acea porumbiţă!” Alt psalm spune: ,, Turtureaua cea cu bună glăsuire, sfântă şi fără de prihană.” Ştim că turtureaua o închipuie atât de fidel pe Maica Domnului pentru că turtureaua este atât de fidelă partenerului său, că dacă moare, ea nu mai primeşte alt partener. Fecioara Maria a dorit să devină mireasă nenuntită; ea a dorit să devină mireasa Duhului Sfânt. Şi cu adevărat, a devenit, pentru că ea a făgăduit curăţie şi sfinţenie, dragoste şi feciorie, şi atunci când va veni Bunavestire se înspăimântă, pentru că ea nu voia să nască ştiind că naşterea strică fecioria. Dar iată, Dumnezeu I-a descoperit că nu va naşte ca orice femeie, ci va naşte de la Duhul Sfânt, şi de aceea, de la naşterea ei până la întruparea Fiului lui Dumnezeu ea a stat sub oblăduirea Duhului Sfânt. Este singura făptură omenească care vieţuieşte după trei ani, nu în casă, ci în Templu şi se hrăneşte cu hrană îngerească şi se bucură de descoperiri dumnezeieşti şi primeşte proorociri. De aceea, naşterea ei a fost cântată atât de mult. Şi cântarea cea de bucurie spune că naşterea Preacuratei Fecioare a vestit bucurie la toată lumea pentru că ea este cea prin care răsare bucuria. Până la ea bucuria era o rază trecătoare şi tristeţea era viaţa oamenilor că ştiau toţi că iadul va fi locuinţa sufletelor după moarte. Şi iată, ea va învinge iadul! Oamenii erau sub blestem; prin ea piere blestemul. Pe ea o cheamă Adam în ajutor; Adam cel căzut o aşteaptă pe ea după ce a auzit blestemul. Eva, cea care a trăit în lacrimi de durere, văzând că a greşit şi prin ea s-a pierdut Raiul, strigă cu duioşie şi plânge necontenit, şi de aceea, iată, ea este izbăvită de lacrimile de durere. Ea este înălţimea cea mai presus de îngeri, încât îngerii cu anevoie se pot sui la înălţimea sfinţeniei ei. Ea este şi adâncimea pe care îngerii nu o pot pătrunde, şi de aceea, ea este cu adevărat, steaua cea luminoasă, şi de aceea aduce bucurie, pentru că vesteşte pe soarele dreptăţii. Aceste gânduri le împărtăşesc ca să înţelegem că astăzi ne pregătim să întâmpinăm Naşterea Maicii Domnului mâine, naştere fără înfierbântarea trupului pentru că părinţii ei erau bătrâni, temători de Dumnezeu şi milostivi, erau trişti că nu aveau copii, dar, Dumnezeu, după o viaţă lungă de rugăciune, de dragoste şi de milostenie, părinţii Ioachim şi Ana vor primi de la Dumnezeu, în chip minunat, rodul cel mai sfânt şi binecuvântat care devine cu adevărat biserică. De aceea se naşte cea căreia i se pune numele Maria, cea mai sfântă decât sfinţii, cea mai curată şi mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită decât serafimii, lauda arhanghelilor şi bucuria tuturor cetelor îngereşti. De aceea se naşte, ca ea să devină cu adevărat mamă a neamului omenesc, şi ea este biserica cea dintâi, vie şi plină de sfinţenie, căci biserica cea veche, adică Raiul, în care locuia Dumnezeu cu protopărinţii noştri, acea biserică s-a stricat. Căci Dumnezeu S-a suit la ceruri şi oamenii au rămas pe pământ, în zbucium; aceea a fost biserica cea dintâi pe care pizmuind-o, diavolul, a dezbinat-o, făcând pe protopărinţi să păcătuiască a făcut ca aceştia să rămână fără Dumnezeu şi să fie zbuciumaţi şi chinuiţi pe pământ. Dar iată, Maria, prin curăţia ei, născându-se din părinţii cei bătrâni şi milostivi şi dusă fiind la biserică, la templul Legii Vechi, în Sfânta Sfintelor, 9 ani stă acolo şi se împărtăşeşte de vedenii şi descoperiri, apoi merge în casa lui Iosif şi aici devine biserică vie.

Iată, şi Biserica noastră, astăzi, a devenit vie, curată şi sfântă. Chipurile Sfinţilor pe care îi privim sunt acum vii; sunt ferestre către cer, şi noi putem să ne adresăm lor şi ei vor asculta şi ne vor primi rugăciunile noastre. Şi mai presus de toate rugile noastre către sfinţi, la Maica Domnului, atunci când privim, cu adevărat simţim că avem ocrotire, îndrăznire, acoperământ şi milă, pentru că Maica Domnului ne este tuturor creştinilor mamă şi îşi îndreaptă privirea, dragostea şi acoperământul său către noi toţi atunci când noi venim către dânsa. Către cei îndărătnici şi cuprinşi de păcate grele, nerugători şi care nu pot îndrăzni către ea, nu-şi întinde mila sa către aceştia, şi întoarce faţa sa de le ei. De aceea, iată, astăzi, Maica Domnului ne cheamă să ne împărtăşim de dragostea Fiului său, de harul Său iertător şi mângăietor şi de toate darurile cele bogate în sfinţenie pe care Maica Domnului le mijloceşte pentru noi. Amin!