Cuvantul Ierarhului

PREDICĂ LA SFINŢII ŞI DREPŢII DUMNEZEIEŞTI PĂRINŢI IOACHIM ŞI ANA

Sfintii Ioachim si AnaAceastă sfântă zi, binecuvântată, pe care am petrecut-o în rugăciunea cea mai sfântă, părtaşi făcându-ne la jertfa Mântuitorului Hristos, ne prilejuieşte nouă aducerea aminte de viaţa şi de jertfa dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana. Erau din neam împărătesc şi arhieresc. Din copilărie ei erau credincioşi; căsătorindu-se s-au sfătuit să ţină post toată viaţa, şi nu mâncau decât seara. Făceau milostenie, aveau avere, dar averea nu o foloseau pentru ei, ci pentru milostenie. Cei ce slujeau în averea lor erau socotiţi ca şi copiii lor...

Sfintii Ioachim si AnaÎn numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!

,,Bucuraţi-vă voi, dumnezeieştilor Părinţi care aţi născut pe Împărăteasa cerului şi a pământului!”

Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,

Această sfântă zi, binecuvântată, pe care am petrecut-o în rugăciunea cea mai sfântă, părtaşi făcându-ne la jertfa Mântuitorului Hristos, ne prilejuieşte nouă aducerea aminte de viaţa şi de jertfa dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana. Erau din neam împărătesc şi arhieresc. Din copilărie ei erau credincioşi; căsătorindu-se s-au sfătuit să ţină post toată viaţa, şi nu mâncau decât seara. Făceau milostenie, aveau avere, dar averea nu o foloseau pentru ei, ci pentru milostenie. Cei ce slujeau în averea lor erau socotiţi ca şi copiii lor. Din prima zi după căsnicie au hotărât aşa: ,, Să mergem înaintea Domnului, în templul cel sfânt al Său şi să-I făgăduim Domnului că rodul pe care îl vom dobândi, lui Dumnezeu să-I închinăm.” Era obiceiul atunci să stea în grădinile dimprejurul templului, mai ales copilele închinate Domnului, până la vârsta majoratului, apoi erau luaţi acasă. Aşa au gândit şi aceşti doi soţi, Ioachim şi Ana. Dar ei se rugau mereu, aduceau jertfă la templu, dădeau jertfă săracilor, psalmii tot timpul erau pe buzele lor, şi nici un rod aşteptat nu venea, astfel că se socoteau nevrednici. Dar se rugau lui Dumnezeu: ,, Poate ai milă şi de noi, Doamne, că iată, noi aducem jertfa sufletului nostru prin rugăciune şi din ceea ce ne-ai lăsat ca moştenire, dăruind celor săraci şi templului, dar ştim că noi suntem de vină. De aceea, nu putem să avem împlinită făgăduinţa că de vom avea copii, Ţie Doamne, Ţi-i vom închina.” Şi au mers aşa, până trecuseră de 70 de ani şi nici atunci nu s-ar fi tânguit şi nu s-ar fi întristat dacă arhiereul Isahar nu le-ar fi reuzat jertfa, şi le-a spus când au ajuns să aducă jertfa: ,, Voi nu aveţi voie să aduceţi jertfă!” Ba încă şi un iudeu îi tulburase şi le spusese: ,, Ce căutaţi voi cu jertfă la Altarul Domnului, când voi sunteţi blestemaţi că nu aveţi copii?” Că aşa era rânduiala atunci la evrei: cei ce nu aveau copii erau socotiţi blestemaţi, cum scria în lege: ,, Blestemat să fie în Sion cel ce nu are copii şi blestemat în Ierusalim cel ce nu a dat rod din trupul său.” Această refuzare a jertfei lor la templu i-a umplt de mâhnire. Aveau o mâhnire lăuntrică că se socoteau nevrednici, dar nici jertfa să nu o mai poată aduce, simţeau cu adevărat că este o mare urgie pe care nu o pot duce, o pedeapsă peste puterea lor, venită de la Dumnezeu. În clipa aceea, Ioachim, căci el venise cu jertfa, Ana rămăsese acasă, şi Ioachim şi-a adus aminte de Avraam că nu a avut copii, şi a avut doar un băiat din ţiitoarea Agar, pe Ismail, iar Sara, soţia lui nu a avut copil decât la bătrâneţe. Când a venit Dumnezeu şi s-a arătat lui Avraam sub chipul a trei îngeri, şi când i-a spus Sarei că va avea un copil, ea a râs, ştiind că o femeie bătrână nu poate să aibe copil. Şi-a adus aminte Ioachim: ,, Iată, mai pot să nădăjduiesc că Dumnezeu poate să ma ajute.” Şi şi-a adunat puterile sufletului, s-a suit în munte şi acolo a început să se roage îndelung, şi nu a mâncat, şi a postit 40 de zile şi numai s-a rugat cu lacrimi şi cu durere: ,, Doamne, primeşte-mi rugăciunea! Dă-mi voie Doamne să aduc jertfă la altar! Ajută-mă ca pe Avraam oarecând, să primesc şi eu în dar de la Tine, măcar pentru această nevoinţă.” Şi şi-a adus aminte de Sara că la bătrâneţe a avut un rod. Şi atunci în munte Ioachim vărsa lacrimi de durere şi de căinţă şi Ana, în grădină vărsa şi ea lacrimi şi privea împrejur şi zicea către cele dimprejur: ,, Eşti mai cinstită, iarbă a câmpului, căci iată, ai sămânţă şi laşi în urmă altă iarbă, sunteţi mai cinstiţi voi copacii şi mai vrednici decât mine, că voi înfrunziţi şi înfloriţi şi aduceţi rod, iar eu sunt sterapă de tot.” Văzând cuiburile păsărilor care veneau să-şi hrănească puişorii, şi către acestea zicea: ,, Fericită eşti tu, pasăre, că eşti mamă şi ai pui, pe când eu sunt nefericită că sunt stearpă şi ocărâtă şi batjocorită, şi nici jertfa mea nu este primită. Voi, păsărilor, cântaţi lui Dumnezeu şi vă primeşte Dumnezeu cântarea voastră, dar rugăciunea şi jertfa mea nu o primeşte nimeni, că sunt nevrednică.” Şi în a patruzecea zi de postire Ioachim a primit în munte un înger care i-a spus: ,, Ioachime, rugăciunea ta a fost auzită la cer. Întoarce-te la casa ta, căci iată, femeia ta va zămisli o fiică şi aceasta va fi aleasă din toate neamurile! Să o numiţi Maria, care înseamnă Împărăteasă, căci ea va fi Împărăteasă peste îngeri şi peste oameni!” De asemenea, şi Ana în grădină a auzit glasul îngerului: ,, Ana, Ana, nu te mai tângui! I-am spus şi lui Ioachim, bărbatul tău, că mila lui Dumnezeu va coborî peste tine şi vei zămisli o fiică. El vine să-ţi spună această bucurie, dar s-o afli mai întâi de la mine.” a spus îngerul. Îndată a sosit Ioachim şi i-a spus Anei, dar şi Ana i-a spus ce a auzit şi ea de la înger. Şi atunci au plecat îndată la templu să mulţumească lui Dumnezeu. Nu s-au dus cu jertfă; decât cu rugăciunea şi cu bucuria sufletului. Şi întorcându-se acasă, în mod minunat, Ana a rămas însărcinată, şi rugăciune au făcut tot timpul, şi milostenie au dat, şi pe toţi săracii au miluit. Şi aşa s-a născut cea mai aleasă decât îngerii şi mai sfântă decât toate făpturile. Aşa s-a născut Maria, Prunca cea minunată, palatul Împăratului Ceresc, şi cuibul Vulturului celui Ceresc, cum spune cântarea acatistului. Şi iată, dumnezeieştii părinţi s-au veselit, că s-au dus la 40 de zile cu prunca lor şi au adus jertfă. Şi i-au spus arhiereului, acum i-a întâmpinat Zaharia, care nu avea nici el copii, şi era de acum în vârstă. Şi Zaharia, văzând de departe pe cei doi părinţi bătrâni, cu fiica lor, a zis Zaharia: ,, Dar cine este aceasta, căci o văd îmbrăcată în lumină? Şi de unde este aceasta, căci este mai frumoasă decât toate făpturile?” Aşa a primit-o şi acum, şi aşa o va primi şi la 3 ani şi se minuna bătrânul Zaharia de această copilă Preafrumoasă şi Preasfântă, şi toţi se vor bucura că ea s-a născut din aceşti părinţi atât de sfinţi. Şi ne spune cronicarul că nu erau oameni mai curaţi şi mai sfinţi în vremea aceea în Ierusalim şi în toată Ţara Sfântă ca aceşti doi părinţi, Ioachim şi Ana. Şi cu adevărat ei au răbdat, au aşteptat, dar aşteptarea nu le-a fost zadarnică, căci ei rabdă şi aşteaptă de la Dumnezeu după măsura răbdării, a nădejdiei şi a dragostei va primi însutit răsplătire.

Iată-ne, şi noi în această zi, aici, la rugăciune. Şi este o rugăciune care ne foloseşte foarte mult. După Sfânta Tradiţie, aceşti părinţi răbdători, iubitori de Dumnezeu şi smeriţi vor fi la judecată cei ce vor cântări faptele noastre. De aceea trebuie să facem rugăciuni şi cereri şi mijlociri către aceşti Sfinţi Părinţi care vor fi pentru noi cei ce ne vor întâmpina să măsoare vrednicia noastră, să măsoare faptele noastre, să treacă cu vederea neputinţele noastre; noi pe aceşti părinţi să-i avem mijlocitori şi să ne rugăm lor şi să zicem: ,, Sfinţilor şi dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, care v-aţi arătat curaţi şi drepţi şi milostivi, rugători şi răbdători, postitori şi râvnitori către Dumnezeu, dăruiţi-ne şi nouă puterea rugăciunilor voastre, a dragostei, a postirii şi rugăciunilor şi a tuturor jertfelor curate pe care să le facem către Dumnezeu, către Sfânta Biserică şi către semenii noştri şi aşa să fim şi noi primiţi înaintea Ta. Şi Doamne, Cel ce ai primit rugăciunile Sfinţilor Ioachim şi Ana, primind rugăciunile noastre, îmbrăţişează-ne şi pe noi şi ne apără, şi prin rodul cel binecuvântat, Maica lui Dumnezeu, cea mijlocitoare pentru noi, aşează-ne Doamne în locaşurile drepţilor şi aleşilor Tăi, în Împărăţia cea Cerească pentru viaţa cea veşnică, în vecii vecilor. Amin!