Cuvantul Ierarhului

PREDICĂ LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI

 

Adormirea Maicii DomnuluiÎn numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

,, Fericit este pântecele care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!”

Această sfântă zi este închinată celei mai mari sărbători a Maicii Domnului;adormirea ei şi ridicarea ei de către Fiul său la cer. Cine este pentru noi Maica Domnului? Este cea aleasă din toate neamurile ca să fie cu adevărat palat al Împăratului Ceresc. Este vestită de prooroci, este vestită de Dumnezeu însuşi. Maica Domnului este femeia care zdrobeşte capul şarpelui, căci

Adormirea Maicii DomnuluiÎn numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

,, Fericit este pântecele care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!”

Preacucernici Părinţi, 

Iubiţi credincioşi, 

Această sfântă zi este închinată celei mai mari sărbători a Maicii Domnului;adormirea ei şi ridicarea ei de către Fiul său la cer. Cine este pentru noi Maica Domnului? Este cea aleasă din toate neamurile ca să fie cu adevărat palat al Împăratului Ceresc. Este vestită de prooroci, este vestită de Dumnezeu însuşi. Maica Domnului este femeia care zdrobeşte capul şarpelui, căci dacă Eva a fost cea prin care s-a gustat mărul cel dătător de moarte, Maica Domnului este noua Evă, adică o nouă începătoare a neamului omenesc precum este şi Iisus Hristos un nou Adam, şi iată, prin Maica Domnului se surpă blestemul şi se nimiceşte moartea prin ea ca mijlocitoare, căci Fiul lui Dumnezeu este Cel ce aduce biruinţa asupra păcatului şi a morţii.

Maica Domnului a fost vestită în diferite chipuri, pentru că Soarele este cel care ne luminează toate zilele şi nopţile, căci Luna de la Soare ia lumină; Fiul lui Dumnezeu cel întrupat este Soarele Dreptăţii, iar Maica Domnului este steaua care arată Soarele, este Luceafărul cel de dimineaţă, pentru că prin ea s-au arătat zorile Mântuirii. De aceea, iată, viaţa Maicii Domnului a împlinit ceea ce nu au împlinit cei dintâi oameni. Ce trebuia să fie viaţa oamenilor ca să nu cadă în păcat şi să urce mereu spre desăvârşire? Trebuia să fie o continuă rugăciune, o continuă bucurie, o continuă laudă ce se aduce lui Dumnezeu. Vrajmaşul diavol prin ispita sa a oprit această bucurie, fericire şi rugăciune a celor dintâi oameni. Nu le-ar fi oprit toate acestea dacă nu s-ar fi învoit, înşelaţi fiind de cel viclean. Dar pentru că s-au învoit cu ispita, ceea ce spusese Dumnezeu mai înainte, s-a împlinit. ,, Cu moarte veţi muri!” le-a spus Dumnezeu. Moartea nu a fost deodată, ci a început prin boală, prin suferinţă, prin despărţirea de Dumnezeu. Moartea sufletească a fost vădită la început, pentru că oamenii nu au mai putut să-L privească pe Dumnezeu, şi s-au ascuns. Această ascundere s-a produs pentru că şi-au pierdut îmbrăcămintea, şi-au pierdut hainele de lumină şi s-au văzut goi, de aceea s-au ruşinat şi s-au ascuns.

Iată, o pruncă născută din părinţi curaţi şi sfinţi, drepţi şi temători de Dumnezeu, postitori şi milostivi, aceştia au dat naştere la cea mai frumoasă pruncă şi numele său a fost cel mai frumos: Maria, adică Doamnă, Stăpână. Ea şi-a urmat viaţa ei. Nu vom vorbi despre viaţa ei decât atât: că viaţa ei a fost cu adevărat o rugăciune continuă. Tocmai de aceea, ea nu a avut când şi cum să păcătuiască. Fiind o continuă rugăciune viaţa ei, ea doar s-a născut cu păcatul strămoşesc şi păcate personale nu a săvârşit. Dar la pogorârea Îngerului Gavriil şi a Sfântului Duh odată cu Îngerul Gavriil, pântecele Fecioarei s-a curăţit şi de păcatul strămoşesc. Tocmai de aceea, ea a avut această curăţenie permanentă şi rugăciunea ei a fost o respiraţe continuă. Aşa cum noi, pentru viaţa trupului avem nevoie de respiraţie continuă, Fecioara Maria şi-a ţinut sufletul într-o respiraţie continuă, într-o rugăciune neîntreruptă. Şi cine a mai stat în Sfânta Sfintelor din Templul Legii Vechi, unde arhiereul intra o singură dată pe an, şi atunci cu sângele jertfei pentru păcatele sale şi ale poporului. Dar iată, cea care avea să primească pe Cel ce avea să se jertfească pentru răscumpărarea păcatelor noastre, Fecioara Maria, de la 3 ani până la 12 ani a stat în Templu, în Sfânta Sfintelor şi a primit hrană prin înger şi s-a învrednicit de vedenii şi de descoperiri şi s-a bucurat cu sufletul său.Şi după ce şi-a împlinit menirea sa, căci a născut pe Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Fiu al Fecioarei, după ce s-a născut din veci din Tatăl, s-a născut în timp din Fecioara Maria, şi iată, Fecioara Maria a devenit Maică a lui Dumnezeu, dar a fost şi Maică a întregului neam omenesc după ce Fiul său, pe cruce fiind, a încredinţat-o Apostolul Ioan spunându-i: ,, Iată mama Ta!” iar ei zicându-i: ,, Iată fiul tău!” De atunci am fost înfiaţi toţi din neamul omenesc. Dar aşa cum copiii buni îşi ascultă părinţii şi copiii răi nu-i ascultă, rămân fii ai Maicii Domnului numai cei ce împlinesc ceea ce a spus ea la prima minune: ,, Să faceţi orice vă va spune Fiul meu!” Celor ce împlinesc voia lui Dumnezeu, aşadar, şi Maica Domnului le este mamă lor, iar Fiul lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos, este Frate adevărat, după har cu cei ce fac voia lai Dumnezeu. Dar iată, s-au împlinit toate! A venit şi mântuirea noastră prin Fiul Fecioarei, Cel jertfit şi dat morţii pe cruce şi îngropat. Dar a înviat, şi cu patimile şi cu moarea Sa a răscumpărat păcatele noastre şi vinovăţiile noastre, iar cu Învierea Sa a omorât moartea biruindu-o şi înlocuind moartea cu învierea. De aceea, Maica Domnului, pentru că Fiul lui Dumnezeu, ieşind din mormânt s-a îmbrăcat în lumină, şi a îmbrăcat firea noastră în lumina cu care erau îmbrăcaţi strămoşii în rai, şi Maica Domnului, având un asemenea Fiu, a devenit Maică a Luminii. De aceea o numim aşa pe Maica Domnului. După ce apostolii au pornit la propovăduire pogorându-se Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, au plecat cu toţii la propovăduire. Dar cine le era ajutătoarea cea mai puternică şi cea mai apropiată? Maica Domnului. Sfântul Apostol Pavel nu văzuse pe Pământ pe Fiul lui Dumnezeu. L-a văzut în cer, dar l-a văzut îmbrăcat în slavă; nu L-a văzut ca pe un om, ci L-a văzut ca pe un Dumnezeu preaslăvit. De aceea şi el şi ceilalţi apostoli se mângâiau văzându-o pe Maica Domnului luând binecuvântare şi putere ca să continue propovăduirea. Şi iată, Maica Domnului a mai rămas pe pământ până la circa 60 de ani de viaţă ai ei. În aceşti ani, după ce Fiul S-a despărţit de apostoli şi de Maica Sa prin înălţarea la cer, cel mai mult a mistuit-o dorul după Fiul său. Care mamă bună şi adevărată nu are dor de fiii săi? Uneori, dorul aduce atâta durere şi boală şi suferinţă, încât se produce în inima mamei care nu-şi poate vedea fiii, fiind departe, dar Maica Domnului care a avut cel mai bun şi cel mai sfânt Fiu, cum să nu fie îndurerată, cum să nu-i fie dor? Acest dor o mistuia, şi dorul ei se urca la cer în fiecare zi. Dar pentru tăria apostolilor, pentru mângâierea văduvelor, pentru împlinirea tuturor celor ce erau necesare la începutul bisericii, Maica Domnului, care era Biserica ce vie nu a fost luată de îndată la cer, ci iată, a trebuit să mai aştepte. Dar, cu două săptămâni înainte, având dor puternic, Maica Domnului a primit vizita unui sol din cer: Sfântul Arhanghel Gavriil, care venise şi la Bunavestire. Atunci venise cu un crin, acum venise cu un finic şi i-a spus Maicii celei Preacurate: ,, Iată ce zice Fiul tău: Am simţit dorul tău şi îţi ştiu durerea că eşti departe de Mine, de aceea am hotarât ca peste două săptămâni să te iau la mine, în lăcaşurile cele cereşti.” Atunci, Maica Domnului a fost pătrunsă de fior, de bucurie şi de uimire şi îndată s-a dus în grădina Ghetsimani să se roage. Şi se ruga acolo făcând metanii şi rostind rugăciuni cu lacrimi de mulţumire şi de laudă lui Dumnezeu. Şi când se apleca Maica Domnului cu faţa la pământ se apleca şi iarba, se aplecau şi florile, se aplecau şi pomii pentru că toţi mărturiseau şi toate mărturiseau că cea care se roagă este Maica lui Dumnezeu prin care toate s-au făcut şi iată, făpturile cele neraţionale erau mai recunoscătoare Celui ce le-a făcut pe ele decât oamenii raţionali. Apoi Maica Domnului a hotărât să nu mai mănânce, ci rugându-se necontenit cu această postire severă îşi aştepta sfârşitul, şi când a fost ziua mutării sale, ea s-a aşezat în pat. Era acum nerăbdătoare să se întâlnească cu Fiul său, şi a rostit în şoaptă la încheierea rugăciunilor ei: ,, Apostoli de la margini, adunaţi-vă aici, în satul Ghetsimani, iar tu Fiule şi Dumnezeul meu primeşte sufletul meu!” Această şoaptă a ajuns la apostoli, la zece dintre ei, pentru că unul fusese martirizat, Sfântul Iacob, primul episcop al Ierusalimului, iar Toma nu a auzit şoapta rugăciunii Maicii Domnului. Auzind şoapta gândeau: ,,Cum să ajungem noi la Ghetsimani?” Şi aşa gândind, deodată au venit nori pe care s-au aşezat şi au venit deîndată la Ghetsimani şi au găsit-o pe Maica Preacurată aşezată în pat duioasă cu chipul, dar fără sufletul său pentru că sufletul său a fost luat de Fiul său şi îngerii pe aripi duceau sufletul său către ceruri. Atunci apostolii au început cu toţii să se tânguiască. Petru zicea: ,, Pe tine Maică văzându-te şi tu întărindu-mă pe mine nu m-am mai poticnit să mă mai tem de chinuri şi necazuri cum mi-a fost frică atunci când Fiul tău era bătut şi chinuit. De aceea, ce voi face fără tine? De unde voi primi putere? De unde voi avea atâta mângâiere şi atâta dragoste?” La fel şi Sfântul Apostol Pavel se ruga zicând: ,, O, Maică, te-am avut ca pe Fiul tău, căci pe El nu L-am văzut pe pământ în trup, dar prin tine, parcă pe El îl vedeam!” Şi Andrei se tânguia şi plângea şi zicea: ,, O, Maică Preacurată, ce păcat! Că ai fost pentru noi cununa propovăduirii, cum ne vom mai întări şi de la cine vom lua lumină?” De aceea, iată, toţi apostolii îşi exprimau durerea, dar ştiau că trebuie împlinită rânduiala, şi la iudei era obiceiul ca îndată să ducă la mormânt pe cei ce mureau. Maica Domnului nu a murit, ci a adormit. De ce a adormit? Pentru că într-însa păcat nu era. Ea numai a trecut prin moarte ca să se schimbea firea trupului său. Şi iată, au fost chemate fecioarele cu făclii aprinse şi au condus pe Maica Preacurată spre mormânt. Cântau fecioarele, cântau şi Apostolii, dar cântau deasupra şi îngerii, şi au ajuns la mormânt şi au aşezat pe Maica Preacurată şi îngerii nu şi-au încetat cântarea trei zile, şi în a treia zi a venit Apostolul Toma, şi acesta a venit tânguindu-se şi zicând: ,, Unde este Maica Preacurată, căci am auzit şoapta ei care m-a chemat în satul Ghetsimani?” Şi i-au spus ceilalţi Apostoli: ,, Este a treia zi de când am condus-o la mormânt.” Atunci Toma a zis: ,, Voi merge la mormânt.” Şi striga cu glas mare: ,, Doamne Iisuse Hristoase, eu sunt Apostolul Tău! În ziua Învierii Tale eu nu te-am văzut aşa ca ceilalţi. Acum nici pe Maica Ta nu am văzut-o adormită şi nu am condus-o la mormânt împreună cu ceilalţi!” Şi a rămas la mormânt plângând şi srigând: ,, Maică Preacurată, ajută-mi mie!” Şi a dorit Toma să se deschidă mormântul. Şi s-a deschis mormântul,dar mormântul era gol. Atunci, mai tare s-a tânguit Toma şi a strigat în rugăciunea sa: ,, Nu voi pleca de aici Peacurată Maică până nu-mi vei arăta un semn că şi propovăduirea mea ca Apostol este primită de Fiul tău.” Şi aşa, trei zile nu s-a depărtat de la mormântul Maicii Domnului, şi în a treia zi a auzit un glas: ,, Priveşte la cer!” Privind la cer, a văzut coborând din cer veşmântul Maicii Domnului, omoforul său, ţesut de mâna ei. Şi a fost adus şi Toma s-a încredinţat că şi Maica Domnului îl are în grija ei şi Mântuitorul Hristos primeşte propovăduirea lui şi este şi el egal cu ceilalţi Apostoli. Acestea toate petrecându-se, ne-a ramas şi nouă, celor de pe pământ, un odor scump, acel brâu sau omofor al Maicii Domnului pe care l-am avut la Constanţa; sperăm să-l mai avem. Cel mai scump odor, ţesut de mâinile Maicii Domnului, purtat de Maica Domnului, suit la cer cu Maica Domnului şi coborât pe pământ pentru Toma şi pentru noi toţi spre încredinţare că Maica Domnului este vie şi rugătoare în ceruri şi ca o mamă bună nu ne lasă pe noi.

Iubiţi credincioşi, Maica Domnului, fiind înalţată la cer pe aripile îngerilor, cu puterea Fiului său, îngerii s-au aşteptat să stea în mijlocul lor. Dar suindu-se la cea mai înaltă ceată, Fiul lui Dumnezeu a luat-o cu mâinile Sale pe Maica Domnului şi a ridicat-o deasupra îngerilor şi a aşezat-o de-a dreapta Sa. De aceea, Maica Domnului a rămas rugătoare pentru noi toţi. Ea este cel mai aproape de Fiul său şi de Părintele Ceresc şi de Duhul cel Sfânt. De aceea, rugăciunile ei nu se sfârşesc niciodată, rugăciunile ei permanent ne aduc raze de lumină şi de har. În această zi noi ne umplem de razele milostivirii Maicii Domnului, ca Maică rugătoare, ca Maică ajutătoare, ca maică ce ne îmbrăţişează în taină aici pe pământ când ascultăm de Fiul său şi facem binele şi ne aşteaptă în cer să ne îmbrăţişeze şi acolo şi să ne aşeze în locaşurile cereşti. Precum Maica Domnului s-a suit deasupra îngerilor dar şade chiar de-a dreapta Fiului său, şi oamenii credincioşi şi jerfelnici, cei ce îşi vor sfinţi viaţa vor ajunge şi ei deasupra îngerilor, mai jos decât Maica Domnului, dar întru lumină, într bucurie şi întru fericire.

Iată, la această zi la care mărturim că a adormit şi s-a suit la cer Maica Domnului cu puterea Fiului său noi înţelegem că sa suit la cer de Fiul său ca să ne cuprindă pe toţi. Cât era pe pământ vorbea cu cei ce veneau la ea; Fiind suită la cer vorbeşte cu noi toţi, vorbeşte prin rugăciune, vorbeşte prin inima noastră înfrântă şi smerită când cere ajutorul, vorbeşte prin sufletul nostru aprins de credinţă, ne înalţă rugile noastre la ceruri şi le arată toate cererile noastre Fiului său şi Dumnezeului nostru. De aceea, să ne rugăm Maicii Domnului şi să-i zicem: Sub milostivirea ta scăpăm Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre primeşte-le în fiecare zi când suntem în nevoi. Din primejdii ne izbăveşte pe noi. Ridică-ne din adâncul păcatelor şi al răutăţilor noastre şi ne du durerea sufletului şi a trupului către cer, şi ne du dorinţa de mântuire către Fiul tău, Mântuitorul lumii şi rămâi cu noi aici pe pământ şi ajută-ne să te urmăm precum ne-ai îndemnat să facem voia Fiului tău, şi făcând voia Fiului tău fii cu noi mereu, şi în viaţa de acum, şi în viaţa viitoare şi să ne primeşti şi să ne aşezi ca o mamă bună în locaşurile cele cereşti.

Amin!