Cuvantul Ierarhului

PREDICĂ LA DUMINICA A CINCEA DUPĂ RUSALII

ips teodosieÎn numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

Sfănta Evanghelie de astăzi ne-a pus înainte o minune pe care Mântuitorul o săvârşeşte în ţinutul gadarenilor, hotar cu ţinutul gherghesenilor. Fiecare minune săvârşită de Măntuitorul are rol de a ne învăţa pe noi dreapta credinţă. Şi astăzi, prin ceea ce Mântuitorul a săvârşit trebuie să desluşim ce învăţătură frumoasă desprinde. Iată, doi demonizaţi ieşeau din morminte şi strigau: ,, Ce ai cu noi Iisuse? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne chinuieşti?” Toate aceste cuvinte au o anumită tălmăcire.

 

ips teodosieÎn numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Preacuvioase Maici,
Cinstiţi Miri,
Iubiţi credincioşi,

Sfănta Evanghelie de astăzi ne-a pus înainte o minune pe care Mântuitorul o săvârşeşte în ţinutul gadarenilor, hotar cu ţinutul gherghesenilor. Fiecare minune săvârşită de Măntuitorul are rol de a ne învăţa pe noi dreapta credinţă. Şi astăzi, prin ceea ce Mântuitorul a săvârşit trebuie să desluşim ce învăţătură frumoasă desprinde. Iată, doi demonizaţi ieşeau din morminte şi strigau: ,, Ce ai cu noi Iisuse? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne chinuieşti?” Toate aceste cuvinte au o anumită tălmăcire. De ce ieşeau din morminte? Pentru că era răspândită această credinţă că demonii locuiesc în morminte sau că cei ce mor devin demoni. Şi ca să se întărească celor ce nu aveau credinţă dreaptă, această neadevărată părere, iată, diavolul i-a îndemnat pe cei doi demonizaţi să stea numai prin morminte. După aceea, ce însemnează acel strigăt ,, Ce ai cu noi Iisuse? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” Diavolii ştiu că vor lua pedeapsa cea mare la sfârşitul veacului acestuia dar se gândeau: ,,De ce mai înainte a venit să ne chinuiască? Să mai aştepte măcar până se sfârşeşte veacul acesta.” Şi apoi, fiind frământaţi şi nevoind să se întoarcă pentru că iată, mai ieşeau din adâncul întunericului diavolii, şi se răcoreau chinuindu-i pe oameni. Aceasta era singura lor răcorire din chinul pe care îl suportau şi voiau să nu fie trimişi îndată în iadul cel întunecat. De aceea l-au rugat pe Iisus zicând: ,, Dacă ne scoţi afară, să ne trimiţi în turma de porci, să nu ne trimiţi în adâncul iadului!” Şi el le-a spus: ,, Duceţi-vă în turma de porci!” Toată turma de porci s-a aruncat de pe ţărm în apă şi a murit. Sigur, porcii aceştia aparţineau unor oameni. Păzitorii porcilor s-au dus în cetate şi au spus stăpânilor lor: ,, Iată ce s-a petrecut!” Aceia, văzând că s-a dus câştigul lor,că neamul lor erau oameni lacomi, i-au zis lui Iisus: ,, Să nu mai avem alte pagube, ieşi din hotarele noastre.” Şi Iisus atunci a plecat, dar Sfinţii Părinţi ne tălmăcesc de ce în ţinutul acela unde erau şi iudei şi păgâni se afla o turmă atât de mare de porci pentru că şi iudeii se amestecaseră cu obiceiurile păgâne. Ei nu aveau voie să mănânce carne de porc, dar iată, au mâncat şi ei şi de aceea le-a arătat un semn Dumnezeu, căci toţi porcii ce aparţineau şi iudeilor şi păgânilor au pierit în apă, şi pentru ei era o pagubă mare. De aceea s-au înspăimântat şi în loc să-L întrebe pe Iisus: ,, De ce ai făcut aceasta?” , să le tălmăcească că de fapt El nu făcuse altceva decât să depărteze răul de la ţinutul acela în care se aflau atâţia diavoli. Ei vroiau mai degrabă să rămână cu dulceţile cele trecătoare decât să aştepte răspunsul pentru viaţa cea veşnică.

Iubiţi credincioşi, cu adevărat fiecare dintre noi, în viaţa aceasta, ne preocupăm prea mult de cele ce trec, de cele ce sunt slabe şi sărace, de cele ce n-au valoare. Pentru că aşa cum trupul fără suflet nu are valoare, tot astfel şi viaţa cea vremelnică fără Dumnezeu nu are valoare. Numai în Dumnezeu are valoare viaţa noastră. Fără Dumnezeu suntem în întuneric. Nu în întunericul cel mai adânc; acela vine după viaţa aceasta, ci întunericul ce precede întunericul cel mai adânc. Tocmai de aceea se cuvine să ne pregătim în viaţa aceasta vremelnică, să căutăm bucuriile care nu trec, bucuriile care nu se văd, bucuriile care nu se simt cu trupul, ci se simt numai cu sufletul. Aceste bucurii sunt oferite de Dumnezeu. Aceste bucurii ale sufletului sunt de fapt bucurii reale, căci ele nu se sfârşesc, ele rămân. De aceea, Sfânta Evanghelie de astăzi ne cheamă pe toţi la înţelepciune. Îi cheamă pe părinţi să aibă grijă de copii lor, îi cheamă pe fii să-i asculte pe părinţii lor, îi cheamă pe cei mici să asculte de dascălii lor. Să ascultăm de toţi aceia care ne dau învăţătură bună. Şi aceasta trebuie să înţelegem, că un om singur niciodată nu poate înţelege binele real, ci numai oamenii în comuniune unii cu alţii şi împreună din această comuniune, în comuniune cu Dumnezeu pot înţelege adevărul cel curat şi pot pătrunde dragostea lui Dumnezeu care vine asupra lor şi îi poate învălui căci ei primesc cu credinţă dragostea lui Dumnezeu. Aceste duhuri necurate ce se aflau în cei doi oameni bântuie necontenit, nu înlăuntrul nostru, cum erau cuprinşi acei oameni, dar în afara noastră, necontenit. De aceea uneori avem inspiraţii necorespunzătoare, inspiraţii egoiste, inspiraţii voluntare să facem noi ce vrem. Aceste inspiraţii nu sunt numai ale noastre, ci sunt şi ale celui viclean. De aceea orice om de lângă părinţii cei trupeşti trebuie să aibă părinţi sufleteşti; şi părinţii sufleteşti sunt duhovnicii. Duhovnicul îţi dă îndreptarea învăţăturii celei sănătoase. Cine nu are dohovnic este mai orfan decât n-ar avea părinţi. Dacă nu are părinţi şi are duhovnic, este puternic pentru că are îndrăznire şi mijlocire către Dumnezeu. Dacă are părinţi şi nu are duhovnic, este un sărman pentru că este rătăcit, căci fără duhovnic nu poţi să ajungi la Dumnezeu. Tocmai de aceea se cuvine să ne rânduim viaţa nu după voia noastră,după plăcerea noastră,după închipuirile noastre, după instinctele noastre, ci să ne rânduim viaţa după chemarea lui Dumnezeu, după dragostea Sa, după credinţa pe care, uniţi cu Dumnezeu putem să primim de la Dumnezeu raze de lumină să ne călăuzim viaţa noastra. De aceea iată, astăzi, văzând această privelişte pe care o descrie Sfânta Evanghelie, să ne gândim şi noi că suntem adeseori înconjuraţi de duhuri străine, de duhuri rele, de duhuri potrivnice. Să nu ne credem puternici şi înţelepţi, să nu credem că noi putem să facem tot, să nu hotărâm singuri niciodată, ci să hotărâm numai cu duhovnicul, să ne sfătuim cu părinţii, cu naşii, cu cei care sunt credincioşi, nu cu oamenii uşuratici. Să nu luăm sfaturi de la cei ce trăiesc pentru a muri, ci să luăm sfat de la cei ce au trăit înţelepţeşte şi au biruit lumea aceasta şi au ajuns în lumea cea cerească cu îngerii. De la sfinţi să luăm povaţă. De la Dumnezeu să luăm raze de lumină. Din Sfânta Evanghelie să ne hrănim sufletul şi inima cu ceea ce este frumos, folositor, şi drept de urmat. De aceea iată, nu voi lungi cuvântul. Şi atunci închei primul cuvânt aici, felicitând pe cei doi miri pentru că au ţinut rânduiala din primele veacuri ale bisericii. Au dorit să fie cu noi la Sfânta Liturghie, s-au spovedit aseară şi astăzi s-au împărtăşit, şi voiesc să trăiască viaţa după rânduiala bisericii, a sfintelor canoane, după povaţa duhovnicului, care şi el ţine de sfintele canoane şi de învăţăturile Sfintei Evanghelii. Şi această bucurie pe care astăzi o vor primi prin Taina Nunţii să le fie lor o bucurie mare, o bucurie de care să-şi aducă aminte neîncetat şi să se hrănească cu această bucurie. Rugăm pe bunul Dumnezeu, Cel ce ne dă tuturor lumină şi pace, înţelepciune şi putere, să ne povăţuiască pe toţi în credinţa cea adevărată, la calea cea dreaptă. Să înfruntăm ispitele acestei vieţi şi ale demonilor şi ale celor care vin să ne adrenească în ispita demonilor şi să trăim viaţa cu mintea la cer. Să ştim că viaţa de aici este un vlăstar, ci nu este o viaţă deplină, că acest răsad este lăsat ca noi să-l udăm cu credinţa şi cu lacrimile de pocăinţa, să-l încălzim cu dragostea şi să-l îmbrăcăm cu nădejdea că acest răsad de pe pământ să ajungă în patria cea cerească şi acolo să se dezvolte ca o planta ce ajunge în câmp şi dă roade. Şi noi începem roadele aici, dar le continuăm în viaţa viitoare, de care să ne învrednicească Bunul Dumnezeu pe toţi, îngrijindu-ne de calea către cer, acum şi în vecii vecilor. Amin!