Cuvantul Ierarhului

Predica la Duminica a III-a dupa Pasti (a Mironositelor)

ips teodosieÎn numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Amin!
„Hristos a înviat!”

Ne aflăm astăzi în Duminica numită a sfintelor femei mironosiţe. Dacă duminica la o săptămână de la Paşti, a fost numită a Sfântului Toma şi împreună cu el, a celorlalţi apostoli, iată astăzi o duminică închinată sfintelor femei mironosiţe. De ce sunt pomenite cu atâta râvnă, de către Biserică, sfintele femei mironosiţe? Pentru că, de fapt, ele au fost martore directe ale pătimirilor, martori a morţii şi a învieriii Domnului. Dumnezeu nu S-a arătat întâi, vreunui apostol, ci S-a arătat întâi Mariei Magdalena, apoi, mamei sale şi tuturor femeilor mironosiţe.

ips teodosieÎn numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Amin!
„Hristos a înviat!”


Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Domnilor generali,
Domnilor ofiţeri şi subofiţeri,
Iubiţi credincioşi,

Ne aflăm astăzi în Duminica numită a sfintelor femei mironosiţe. Dacă duminica la o săptămână de la Paşti, a fost numită a Sfântului Toma şi împreună cu el, a celorlalţi apostoli, iată astăzi o duminică închinată sfintelor femei mironosiţe. De ce sunt pomenite cu atâta râvnă, de către Biserică, sfintele femei mironosiţe? Pentru că, de fapt, ele au fost martore directe ale pătimirilor, martori a morţii şi a învieriii Domnului. Dumnezeu nu S-a arătat întâi, vreunui apostol, ci S-a arătat întâi Mariei Magdalena, apoi, mamei sale şi tuturor femeilor mironosiţe. În ciuda faptului că sunt mai firave şi mai fricoase, după fire, după credinţă şi după râvnă, i-au întrecut pe apostoli. Ele nu au fugit de frica soldaţilor, nu au fugit, gândind că vor avea de suferit. Nu s-au înspăimântat să vină noaptea la mormânt, pe când răsărea soarele. Aceasta însemnează că au plecat în miez de noapte de acasă, pentru că acolo, ştim că nu există amurg, seara şi ziua se face, deodată. Deodată, răsare soarele. Ele erau stăpânite de o credinţă vie. Pentru că sunt pomenite Sfintele Femei Mironosiţe, iată, nu se arată o inferioritate a femeii faţă de bărbat. Femeia nu poate fi slujitor al altarului, pentru că are o condiţie specială: nu este tot timpul curată, dar femeia este capabilă de jertfă. De multe ori este capabilă de jertfă şi de duioşie mai mult decât bărbatul. Tocmai de aceea, sunt pomenite sfintele femei mironosiţe ca să se arate importanţa femeii creştine, femeii care-L iubeşte pe Hristos şi doreşte să se împărtăşească din darurile Sale. De aceea, apostolilor li S-a arătat spre seară, dar femeilor mironosiţe, dimineaţa l S-a arătat. Întâi, la două: Mariei Magdalenei şi mamei Sale şi apoi, la toate deodată. Cum le-a întâmpinat Măntuitorul pe femeile mironosiţe? Cu cuvântul care nu trebuie nici să se piardă sensul: „Bucuraţi-vă!”. Acesta este salutul Mântuitorului, pentru că Învierea aduce bucurie, Învierea aduce lumină, Învierea aduce dragoste, Învierea aduce iertare, aduce viaţa cea veşnică, pentru aceea se cuvenea să se bucure femeile mironosiţe, pentru că ele îşi iubeau copii lor. Pentru că îşi iubeau copii, trebuiau să se bucure de ei, căci copii lor aveau să fie mutaţi în veşnicie din viaţa cea cu neputinţe şi vremelnică.

Iubiţi credincioşi, să vedem dacă femeile din timpul nostru se aseamănă cu femeile mironosiţe. Ce gândeau acele femei mironosiţe? Să facă voia lui Dumnezeu, să-L vadă pe Dumnezeu, să-L slujească pe Dumnezeu, să-I asculte învăţătura Lui, să fie întodeauna vrednice înaintea lui Dumnezeu. Cum se mai păstrează în vremea noastră această frumuseţe a femeilor mironosiţe? Am putea să spunem că se păstrează la puţine femei şi la multe, nu se păstrează. S-au pierdut idealurile cele sfinte şi frumoase? Nu s-au pierdut, au fost abandonate de fapt, de multe femei din vremea noastră, pentru că nu îşi iubesc copii. Nu-i iubesc pentru că nu-i doresc şi multe femei nu îşi doresc mai mult de doi copii. Unele spun că este mult să aibă şi doi. De aceea, o astfel de mamă care îşi doreşte în chip egoist, un copil sau doi, nici pe departe, nu se aseamănă cu femeile mironosiţe. Acea femeie care îşi doreşte un singur copil, nu este mamă. Ea este idolatră, pentru că vrea, în mod egoist, numai unui copil să îi dăruiască tot ce are. Cele mai multe femei se gândesc în vremea aceasta şi taţii, nu numai mamele: „Ce să fac cu ei? Ce să le dau?”, ca şi cum Dumnezeu esste absent din istorie, ca şi cum oamenii sunt singuri, hotărăsc ei singuri. În sate sunt femei cu râvna femeilor mironosiţe: cunosc cătune, de pildă, un cătun de zece case şi fiecare familie are câte zece copii. Acele mame au zis: „Doamne, noi primim ceea ce ne dai! Noi nu punem stavilă. Am avut şi în viaţa Bisericii, oameni sfinţi care au avut un singur copil. Dar, cum au avut un singur copil? Au avut un copil şi apoi, au trăit viaţă de fraţi. Nu şi-au luat dulceaţa din viaţă, ci şi-au luat numai jertfa. Cine doreşte să îşi ia dulceaţa din viaţă, degenerează familia, îşi pierde sensul familiei. Părinţii nu mai au sens de părinţi, nu mai au sentimente de părinţi. De aceea, fiecare copil nu se naşte doar prin voia părinţilor, ci şi prin voia şi participarea lui Dumnezeu. Sufletul nu ar putea să se continue în copii, fără ca Dumnezeu Însuşi să-L creeze. El îl creează din sufletele părinţilor, încât noi asistăm la o continuă creaţie a lui Dumnezeu. Din partea oamenilor, asistăm la o continuă criminalitate. Este în contradicţie această criminalitate cu creaţia lui Dumnezeu şi cu purtarea Sa de grijă. Dumnezeu poartă de grijă oricărui om şi, cu adevărat, nu copii îndestulaţi învaţă bine, sunt ordonaţi şi disciplinaţi, ci copii mai săraci, aceia sunt cei mai cuminţi. Noi avem la seminar 200 de copii. Peste opt zeci la sută sunt foarte săraci. Noi le asigurăm şi hrana, locuinţa, că altfel, nu ar putea să urmeze o şcoală. Mai sunt unii mai înstăriţi. Dintre cei înstăriţi, nu toţi, unii sunt buni, dar prea puţini, dar ceilalţi nu-i interesează. Toţi cei săraci sunt atât de ascultători, primesc povaţa şi vor să devină şi ei oameni de nădejde ai Bisericii şi ai ţării. 

Luaţi aminte toate cele ce sunteţi femei să fiţi şi mame adevărate, să urmaţi femeilor mironosiţe. Femeia adevărată este credincioasă. Credinţa nu însemnează doar gând, însemnează jertfă, însemnează faptă, însemnează să poţi să împărtăşeşti dragostea. Dragostea la un singur copil sau doi copii, dacă Dumnezeu ar fi dat mai mulţi, este o dragoste falsă.Numai atunci când lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viaţa noastră şi când ne încumetăm la jertfă atunci rămânem fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a întâlnit cu noi, oamenii după păcat, prin jertfa Fiului Său. Tot prin jertfă, venim şi noi la Dumnezeu. Această jertfă să ne fie la inimă şi la suflet şi o preocupare a vieţii noastre. 

Rog pe Bunul Dumnezeu ca tututror să ne dea gândul cel bun, credinţa cea curată, viaţa ce a cumpătată, nădejdea cea tare, bucuria de a fi în comuniune cu toţii şi această comuniune o dobândesc, mai ales, acele femei care de câte ori nasc, dau mâna cu Dumnezeu. Cele care de câte ori ucid copii, dau mâna cu cel rău. Să daţi mâna cu Dumnezeu cât mai mult, cât mai des, cu bucurie, cu dragoste şi cu jertfă şi Dumnezeu să aibă grijă de frăţiile voastre, de soţii frăţiilor voastre, de copii voştri, de rudeniile voastre, de toţi cei dragi! Să aibă grijă Dumnezeu de noi toţi! Hristos a înviat!

 

IPS TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI
Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, Constanţa, 19 mai 2013