Cuvantul Ierarhului

Predică la Duminica Întâi din Post, a Ortodoxiei

duminica-ortodoxieiAm ascultat cuvântul de învățătură al duminicii de astăzi. Să tălmăcim ce însemnează Ortodoxia pentru că este numele pe care îl poartă nu numai Biserica, ci fiecare dintre noi în parte.Noi facem parte din Biserică. Noi suntem mădularele Bisericii. Așa cum un deget face parte din făptura noastră, așa și noi facem parte din trupul Bisericii. Capul Bisericii nu este altul decât Mântuitorul Hristos. De aceea, ca să se curățească Biserica, trupul lui Hristos de toate cele care o vânau, o împresurau și căutau să o sfârtece, au trebuit să treacă secole și Sfinții Părinți să se adune în rugăciune și în chibzuire și să ne dea nouă învățăturile ca pe niște raze, pline de lumină, coborâte din cer.

duminica-ortodoxieiPreacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiţi credincioşi,

Am ascultat cuvântul de învățătură al duminicii de astăzi. Să tălmăcim ce însemnează Ortodoxia pentru că este numele pe care îl poartă nu numai Biserica, ci fiecare dintre noi în parte.Noi facem parte din Biserică. Noi suntem mădularele Bisericii. Așa cum un deget face parte din făptura noastră, așa și noi facem parte din trupul Bisericii. Capul Bisericii nu este altul decât Mântuitorul Hristos. De aceea, ca să se curățească Biserica, trupul lui Hristos de toate cele care o vânau, o împresurau și căutau să o sfârtece, au trebuit să treacă secole și Sfinții Părinți să se adune în rugăciune și în chibzuire și să ne dea nouă învățăturile ca pe niște raze, pline de lumină, coborâte din cer. Ortodoxia însemnează, după cum îi spune numele: dreaptă credință, deplină credință și deplină făptuire. A fost numele Bisericii de la o margine până la cealalată, a creștinătății: atât în Răsărit, cât și în Apus. Înaintea acestui sinod de la 842, când s-a biruit răutatea și minciuna și dreapta credință a ajuns să fie, cu adevărat pusă la loc de cinste, au fost cele șapte sinoade ecumenice. Mulți se întreabă dacă a fost de la Răsărit până la Apus, atunci, în veacul al nouălea, de ce peste două veacuri, Apusul a luat-o într-o direcție și Răsăritul a rămas la locul său? Cine a avut această preocupare, ca învățătura Mântuitorului să fie răstălmăcită? Cine este vrăjmașul Bisericii? Vrăjmașii Bisericii sunt demonii. Demonii l-au ispitit și pe Mântuitorul Hristos. Demonii au făcut ca Mântuitorul Hristos să fie dus în locuri pe care nu și le-a dorit: pe aripa templului, pe munte înalt, să I Se arate pâinile, pietrele, să le fac pâini. Mântuitorul a fost ispitit. Care a fost ultimul cuvânt al Mântuitorului: „Piei înapoia Mea, Satano, că numai Domnului Dumnezeului trebuie să Te închini și numai Lui să Îi slujești.” Acestea toate ne arată că fiecare dintre noi nu suntem lipsiți de ispite, nu suntem lipsiți de necazuri, nu suntem scutiți de boli, de nedreptăți, de asupriri, de diferite feluri în care simțim că ne apasă ceva, orice ne-ar apăsa. Dacă nu ne apasă conștiința, noi atunci trebuie să ne simțim liberi. Conștiința trebuie pusă în relație cu Dumnezeu. Ceea ce credem noi nu este din mintea noastră, nici din părerea noastră, nici din puterea noastră. Ceea ce credem noi a coborât de sus, de la Dumnezeu. Nu am fi fost în stare să primim adevărul dumnezeiesc, puterea dumnezeiască, mila dumnezeiască, dragostea dumnezeiască, dacă nu ar fi venit Dumnezeu în mijlocul nostru. Dumnica Ortodoxiei pecetluiește prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru în chip spiritual, dar și în chip văzut pentru neputința noastră. Duminica Ortodoxiei a a adus pentru totdeauna biruința adevărului că icoanele nu sunt chipuri cioplite, ci icoanele sunt chipul lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului și ale sfinților, pentru că, dacă Dumnezeu nu S-ar fi făcut om, noi nu am fi știut cum poate să fie Dumnezeu reprezentat. Dumnezeu S-a făcut om și acesta este temeiul icoanei. El S-a făcut ca noi, ca noi să devenim precum este El. Dacă Dumnezeu nu ar fi voit să Îi cinstim și chipul cel trupesc pe care L-a luat din Fecioara Maria, nu ar fi însemnat chipul său pe mahramă și mahrama aceea să fie vindecătoare, aducătoare de daruri duhovnicești și plină de putere dumnezeiască. De asemenea, chiar din veacul apostolic, Maica Domnului a fost pictată chiar de Sfântul Evanghelist Luca. Icoanele Maicii Domnului, multe dintre ele, mai ales cele care erau fidele icoanei Sfântului Evanghelist Luca, au devenit vindecătoare, ajutătoare, făcătoare de minuni. În Ortodoxie, noi avem întâlnirea cu Dumnezeu. Noi avem puterea lui Dumnezeu, avem dragostea lui Dumnezeu.

De ce s-a despărțit Biserica? Pentru că, după ce era una și în răsărit și în apus, aveau aceeași Liturghie, aveau aceleași slujbe, aveau același post, aveau aceeași închinare. În secolul al unsprezecelea, partea de Apus se desparte. Care este începutul despărțirii? Dorința de a stăpâni lumea! Ce s-a născocit? Un episcop poate fi mai presus decât ceilalți episcopi, că el nu poate să greșească, că el trebuie să fie ascultat de toți. Și Mântuitorul îi chema pe ucenicii Săi la sfat. La Cina cea de Taină i-a chemat și le-a vorbit și i-a învățat. Ce le-a spus? „Cine voiește să fie primul între voi, să fie slugă tuturor”. Aceasta este Ortodoxia slujitoare.

Pe parcurs, Biserica de Apus a devenit o Biserică orizontală. Văzând că nu mai are audiență, că s-a despărțit din ei și protestantismul, au căutat activitatea socială să o transforme într-o activitate religioasă. De aceea, avem asistența socială în apus, ca latura cea mai importantă a Bisericii. Noi știm că Biserica cuprinde și timpul și veșnicia, cuprinde și cerul și pământul. Biserica are menirea să îi ducă pe oameni de pe pământ la cer. De aceea, noi trebuie să ascultăm glasul cerului, să facem voia lui Dumnezeu. De aceea, Ortodoxia însemnează credință dreaptă, credință completă, cea descoperită de Dumnezeu, cea propovăduită de Mântuitorul și de Sfinții Apostoli și faptele credinței care sunt bucuria, pacea, dragostea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, înfrânarea, curăția. Aceste nouă lumini sunt faptele credinței ortodoxe. Dumnezeu răspunde credinței ortodoxe. Noi avem nu răspuns la credința noastră și acest răspuns este darul Duhului Sfânt. Acolo unde este adevărul, este și Duhul Sfânt și unde este Duhul Sfânt este adevărul. Noi avem aceste minuni lăsate de Dumnezeu: lumina darului Duhului Sfânt, lumina Învierii Domnului și puterea darului Duhului Sfânt în apa ce se sfințește. Luați aminte și este recunoscut, îndeobște că aghiazma ortodoxă este apă plină de darurile Duhului Sfânt. De ce? Pentru că este credința adevărată, dreaptă și completă. Nu poate Duhul Sfânt să stea acolo unde este adevărul, este Duhul adevărului. Cel ce a venit să fie calea, adevărul și viața, Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne călăuzește mai departe prin ceea ce ne arată în fiecare an. De ce nu vine lumina la catolici, la armeni, la protestanți, la copți, la altă credință? Numai la patriarhul ortodox și este o lumină nematerială, este o minune mare. Cu ajutorul lui Dumnezeu, anul acesta voi merge personal să iau această lumină. De ce nu vine lumina la ceilalți și se aplaudă când vine lumina din cer în mod minunat și vine de peste o mie de ani această lumină ( de 1600 de ani), ca să întărească adevărul credinței ortodoxe.

În secolul al șaptesprezecelea, turcii stăpâneau Ierusalimul. Au schimbat patriarhul cu cine au vrut ei. Patriarhul nu se schimbă politic, sau după alte metode. A venit lumina deasupra Sfântului Mormânt, dar nu s-au aprins luminile celui pus patriarh de niște păgâni. Lumina a venit la patriarhul care era umilit la ușa Bisericii. S-a aprins lumina acolo și a lăsat semn, căci a crăpat piatra și până astăzi este semn că lumina a venit unde e adevărul, unde e rânduiala, unde e credința cea curată, lăsată de Hristos Dumnezeul nostru. De aceea, a fi ortodox însemnează a fi rob a lui Hristos și a te acoperi de Hristos în tot ceea ce faci. Niciodată să nu facem ceva după părerea noastră. Părerile noastre sunt îndoielnice, sunt firave, sunt slabe. Ce putere să avem noi, fără Dumnezeu? Fără Dumnezeu nu putem să facem nimic Nimic nu ne poate îndreptăți să fim înaintealui Dumnezeu, robii săi câtă vreme nu suntem cu darul lui Dumnezeu, cu rânduiala lui Dumnezeu, cu slujirea lui Dumnezeu cea adevărată. De aceea, bucurați-vă că suntem cu Hristos Dumnezeu cum a fost el cu apostolii Săi, cum a fost cu mucenicii, cu cuvioșii, cu sfinții pe care noi îi chemăm în ajutor. Ei sunt Biserica triumfătoare că au trecut prim ispite și prin necazuri și nu s-au lăsat învinși. Ei le-au învins pe toate acestea. Aceasta însemnează să fim credincioși, creștini-ortodocși, să vină orice asupra noastră, să nu ne lăsăm biruiți de nimic, ci să ținem credința ca lumina și puterea sufletului nostru. Nădejdea ca ancora cu care urcăm spre cer, dragostea ca jertfă cu care unim viața noastră cu jertfa lui Hristos. Postul este jertfa cea dintâi pe care a rânduit-o Dumnezeu și postul este jertfa cea curată prin care noi ne unim cu patimile Domnului nostru Iisus Hristos.

Am petrecut un mic parcurs al Postului. Aceasta este a șaptea a zi. Să continuăm încă de șase ori cât am parcurs până aici, ca să devenim biruitori. Postul ne face biruitori. Postul face parte din Ortodoxie. Este prima poruncă, vede, și aici adevărul deslușit. Cine s-a despărțit de Hristos, s-a despărțit și de post și de rugăciune și de liturghie. Câte zile de post sunt la catolici? Două! Miercurea cenușii și vinerea mare și nici acestea nu sunt complete. Câte zile de post sunt la protestanți? Nici una! Unde e porunca cea dintâi, maica virtuților? Și creștinii din Aapus au cântat, cum cântăm noi azi că postul este maica virtuților. De ce au lepădat maica virtuților? Ca să nu mai aibă nici o virute. Pentru că, dacă nu mai e maica, cine să mai nască viruțile? De aceea, nici Liturghia nu mai este, liturghia cu cele trei părți: cu pregătirea ei, cu aducerea ofrandei de prescură și de vin nu mai este. De aceea, noi nu criticăm pe nimeni, dar compătimim și deplângem pe cei ce sunt în afara lui Hristos, pe cei ce nu se pot bucura de dragostea lui Hristos, de bucuria și de darurile Sale. Să rămânem cu acestă zestre, o zestre nemăsurată, o zestre care trebuie să rămână în conștiința noastră, în mintea, în inima și în lucrarea și în viața noastră. Cu această zestre a Ortodoxiei să străbatem zilele, veacurile, căci prin această sfântă credință ortodoxă statornicită în întreaga creștinătate la unsprezece martie 842, ca un triumf al luptei de până atunci, pentru drapta credință, prin această zestre, noi rămânem credincioși lui Dumnezeu, următori lui Hristos și împlinitori ai dragostei lui Dumnezeu Care ne cheamă la dragostea Sa cea nemăsurată de care cu toții să avem parte! Amin!

IPS TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI