Cuvantul Ierarhului

PREDICĂ LA SĂRBĂTOAREA SOBORUL SF. PROOROC IOAN BOTEZATORUL

Ioan şi-a urmat cursul vieţii sale. El ne-a arătat nouă pe Mântuitorul lumii. El a mustrat păcatul, pentru că el, trăind în pustiu, nu a cunoscut dezmierdările. Nu a avut copilărie, nu a avut adolescenţă, nu avut tinereţe, în sensul nostru. El a a avut doar înţelepciune...

 


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

 

„ Adevărat vă spun vouă: între cei născuţi din femeie, nu s-a născut altul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi în Împărăţia Cerurilor, cel mai mic este mai mare decât el”

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,

Să ne apropiem din nou, de cel prăznuit astăzi, Sfântul Ioan Botezătorul care este prăznuit nu ca atunci când s-a născut sau atunci când şi-a încheiat viaţa pământească, ci astăzi, Sfântul Ioan Botezătorul este prăznuit în bucurie mare, este prăznuit împreună cu soborul său.

Ne întrebăm ce sobor are Sfântul Ioan Botezătorul, pe cine cuprinde în soborul său? Sfântul Ioan Botezătorul  a avut menirea să vină să-L arate lumii pe Cel ce a coborât din cer să răscumpere păcatele tuturor şi să ne suie la cer. Noi care nu am fost vrednici de pământ, pentru că raiul cel dintâi a fost pe pământ şi oamenii nu au fost vrednici să moştenească pământul, cum i-a binecuvântat Dumnezeu, să rămână în rai, în armonie, în bucurie, în dragoste, în fericire. Dumnezeu i-a pedepsit pe oameni, i-a scos din rai. Raiul s-a sălbătăcit, oamenii au devenit pribegi şi locuinţa sufletelor lor ( pentru că a intervenit, după păcat moartea şi sufletele s-au despărţit de trupuri) şi pentru suflete, nu s-a găsit locuinţă decât acolo unde au mers după ispititorul.

Ispititorul venind la oameni, i-a înşelat şi le-a spus că vor deveni mai puternici, dacă nu vor respecta porunca lui Dumnezeu, mai cunoscători, vor fi superiori. Înşelătorul a adus asupra lor cea mai grea de suferit dintre toaterăutăţile care au venit. Cea mai grea de suportat a fost moartea, adică despărţirea de Dumnezeu şi despărţirea sufletului de trup. Trupurile, în mod firesc, s-au întors de unde au venit, din pământ. Sufletele au existenţă, după moarte. Unde să meargă sufletele? S-au dus după cel ce i-a înşelat. Dacă i-a înşelat, diavolul i-a şi dobândit. Diavolul avea o locuinţă a sa şi locuinţa sa era dedesubt, sub pământ, în întuneric, în beznă. Acolo s-au dus sufletele oamenilor.

Dumnezeu Care  a făcut pe om după chipul Său şi a văzut atâtea suflete chinuite de cel viclean, I S-a făut milă de oameni. Atunci, a coborât Dumnezeu, triminţând pe Fiul Său la noi. Dumnezeu este şi Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt. Unul din Treime, Unul care deţine dumnezeirea a coborât la noi. Coborând la noi, care eram nedrepţi şi păcătoşi a venit să îndeplinească dreptatea pe care noi nu puteam să o împlinim. Cum a împlinit toată dreptatea? El Şi-a început misiunea Sa, ca să arate Cine este şi cum plineşte dreptatea, căci noi eram nedrepţi şi nici un om nu mai putea să fie drept. Numai Cel ce a coborât din cer şi este drept prin excelenţă, Fiul lui Dumnezeu, Acela era singurul drept. El a coborât pe pământ şi, iată, unde Şi-a început misiunea.

A venit, întâi, la râul Iordan  unde boteza Ioan. Venind aici, Ioan  deja, botezase mulţi oameni.  Ce făceau aceşti oameni care veneau la botez? Intrau în râul Iordan şi după îndemnul lui Ioan, îşi mărturiseau păcatele şi şedeau mult acolo până ce spuneau toate păcatele. Cei ce erau sinceri, cei nesinceri nu îşi mărturiseau păcatele, se socoteau drepţi. Erau mai nedrepţi decât cei ce îşi mărturiseau păcatele. Aşa a venit şi Iisus din Galileea la Iordan să se boteze de Ioan. Când L-a văzut Ioan care auzise prin şoapta Duhului Sfânt că vine Mesia cel ce ridică păcatele lumii, L-a cunoscut pentru că I-a văzut lumina, i-a văzut dumnezeirea. Când S-a apropiat de el, Mântuitorul, el tremura şi se înspăimânta. Când s-a apropiat ca să poată să îi vorbească, i-a spus Iisus: „Ioane, am venit la tine să Mă botez!”. El s-a dat înapoi şi a zis: „ Cum să Te botez? Eu am botezat pe cei cuprinşi de păcate. Tu nu ai păcat. Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine,Tu vii la mine?” Iisus i-a răspuns: „Dacă nu mă vei boteza, neamul omenesc nu se va elibera de robia păcatului şi tu vei rămâne în această robie. Lasă, acum, ceea ce ştii, că eu sunt Dumnezeu. Acum, se cuvine să plinim toată dreptatea, să răscumpărăm toţi oamenii, că nici unul nu este drept.” Ioan a ascultat porunca lui Dumnezeu şi a mers de pe malul râului Ioradan, spre apă şi când a pus piciorul pe apă, apa, deodată, s-a dat la o parte. Au intrat pe apă ca pe uscat. După cuvântul psalmistului care a proorocit acest moment, Mântuitorul a strigat către Iordan: „Ce îţi este Iordane, că te întorci înapoi? Vino, din nou şi te umple şi mă primeşte şi pe Mine în apa ta!”

Iordanul s-a întors înapoi, deşi nu avea suflet şi cunoştinţă, dar era făptura lui Dumnezeu şi văzând pe Făcătorul s-a oprit. Nu a  mai curs. S-a oprit şi s-a făut zid acolo unde s-a oprit. Apoi, iarăşi, la porunca Mântuitorului, a pornit curgerea sa. Iată, aici, s-a produs momenutul cel important. Ioan, cu mâna sa tremurândă, cu frică şi cu emoţie, cu bucurie şi cu copleşire, a luat apă din Iordan să toarne peste creştetul lui Iisus. El nu a mărturisit nimic, pentru că nu avea păcate. Botezul lui Iisus nu a fost un botez ca al oamenilor, pentru  că El era Dumnezeu. Botezul lui Iisus a fost arătarea lui Dumnezeu. Când a turnat apă peste creştetul lui Iisus, Ioan a auzit vuiet din cer. A privit la cer şi din cer, cobora un porumbel îmbrăcat în raze de lumină care a şezut pecreştetul lui Iisus. Cerul s-a văzut deschis, cum nu se văzuse nciodată. Din cer, s-a auzit un glas ca de tunet şi glasul a vorbit: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit!” Ioan s-a înspăimântat atunci, dar s-a şi bucurat, că s-a împlinit ceea ce înţelesese de la Duhul Sfânt, că vine Fiul să Se întrupeze, Fiul cerului, Fiul lui Dumnezeu, să Se botez de către el. Apoi, Ioan, a doua zi, s-a trezit din această uimire. A întrebat: „Domne, pe mine m-ai trimis să arăt lumii pe Fiul Tău! Iată, văd în jurul meu, mulţime  de oameni, ce este această mulţime pe care o văd în jurul meu?” Duhul lui Dumnezeu i-a descoperit că această mulţime este ceata oamenilor care vor primi slobozire de păcat şi de moarte de la Cel ce S-a botezat în Iordan. S-a bucurat Ioan, anticipat, de ceea ce avea să vină.

De aceea, pentru ucenicii săi, care au venit la el ( Iacob şi Ioan, Petru şi Ioan au fost ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul), acest moment a rămas de neuitat. Ioan era plin de înţelepciune. Atunci, au zis oamenii, cu toţii: „ Să mergem acolo de unde vine glasul acesta!” Venind la Iordan, au văzut un om care avea chip diferit de ceilalţi oameni. Îmbrăcămintea era diferită, cum v-am spus şi chipul său era ca al unui om care avea pltete şi barbă şi era nepieptănat, dar nu era murdar, era curat. Înfăţişarea lui era de postitor. Trupul său era uscăţiv. Faţa lui era suptă şi glasul lui era puternic. Era un paradox pentru oameni. Priveau la el, ca la ceva, ce nu au mai văzut.

Cu adevărat, nu au putut să vadă asemenea om, căci Ioan este unic. El a rămas în pustiu de când au fost ucişi pruncii, din porunca lui Irod şi avea cam un an. A rămas în pustiu şi mama sa, îndată a murit, căci aşa a fost voia lui Dumnezeu: să rămână singur în pustiu, să fie pregătit, căci pustiu era în sufletele tuturor oamenilor. Aici, în pustiu, să se semene în sufletul lui Ioan cea mai mare descoperire, cea mai puternică binecuvântare şi cel mai mare dar, s-au descoperit prin Sfântul Ioan Botezătorul. Oamenii care veneau din Ţara Sfântă la Iordan, intrau în râu şi Ioan le spunea:   „Să spuneţi înaintea lui Dumnezeu toate câte aţi făcut! Eu vă voi turna apă pe creştetul vostru după ce veţi spune toate păcatele voastre!”. Stăteau unii şi plângeau, spunându-şi păcatele şi stăteau şi câte o oră şi câte două şi câte trei.

Oamenii sinceri îl ascultau pe Ioan, oamenii credincioşi. S-au mâniat fariseii şi saducheii pe Ioan. După aceea, le-a spus: „ Iată securea stă la rădăcina pomilor. Orice pom care nu face roadă, se taie şi se aruncă în foc!” Prin secure înţelegea moartea, prin pom înţelegea pe oameni şi fariseii au înţeles că despre ei vorbea şi le-a spus mai departe, apăsat: „Dacă vreţi să împliniţi legea să Îl căutaţi pe Cel ce a venit şi să faceţi roade vrednice de pocăinţă!” De aceea, iată, au rămas cu Ioan numai oamenii simpli şi oamenii sinceri. Mai erau oameni care ştiau carte, aveau nişte dregătorii, cum erau soldaţii şi vameşii şi Ioan îi învăţa pe toţi  să fie oameni buni şi le spunea: „Cine are două haine, să dea celui ce nu are! Cine are bucate, să facă asemenea!”

Soldaţii care aveau cele de trebuinţă, se simţeau vinovaţi şi îl întrebau pe Ioan: „Noi ce să facem mai mult decât ce ne-ai spus?” El le-a zis: „ Să nu mai asupriţi pe nimeni, să fiţi mulţumiţi cu solda voastră!” Au venit şi vameşii şi au întrebat: „ Noi, ce să facem?” „Să nu mai înşelaţi pe nimeni, să fiţi mulţumiţi cu ceea ce vi se cuvine!” Aşa, oamenii sinceri ascultau de Ioan. Ucenicii şi mulţimile, când se aflau într-o zi, pe malul Iordanului, după ce a trecut postul lui Iisus, după ce a fost în Capernaum, de unde şi-a început activitatea, a venit Iisus iarăşi pe lângă râul Iordan. Ioan l-a văzut şi l-a cunoscut. A zis ucenicilor săi: „Iată, Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatul lumii eu nu Îl ştiam! Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a spus: „Pe Cel peste care vei vedea Duhul Sfântcoborându-se şi rămânând peste El, Acela este Care  botează cu Duhul Sfânt”. Am văzut şi mărturisesc că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”.

Auzind acestea ucenicii,  s-au dus după Iisus. Dar se întorceau şi la Ioan şi nu mai ştiau după cine să meargă, pe cine să urmeze, de cine să asculte. Atunci, au venit la Ioan şi i-au zis: „Tu, cine eşti?” Ioan le-a răspuns: „Eu sunt numai glasul Celui ce strigă în pustie, pentru aceasta am venit şi de aceea, m-am născut, ca să arăt lumii pe Cel ce a venit să îi răscumpere păcatele!” Le-a spus ucenicilor: „Acela trebuie să crească şi eu să mă micşorez!”. S-au dus la Iisus şi erau nedumeriţi şi Iisus i-a trimis la Ioan: „ Iată, veniţi de la Ioan. Voi, de ce aţi fost în pustie. Aţi ieşit în  pustie ca să vedeţi un om care poartă haine noi? Vă spun vouă că cei ce poartă haine moi, stau în casele regilor! Aţi ieşit ca să  vă întâlniţi un proroc? Da, zic vouă şi mai mult decât un proroc şi acum le spune Iisus că nu s-a născut altul mai mare decât Ioan Botezătorul”. I-a trimis  Iisus, iarăşi, pe ucenici la Ioan, ca să se lămurească: „ Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi vedeţi. Orbii văd, surzii aud, leproşii se curăţesc, morţii înviază, săracilor li se binevesteşte. Fericit este acela care nu se va sminti întru mine!”.

Au venit la Ioan şi i-au spus toate acestea şi Ioan i-a trimis la Iisus,  spunându-le: „De acum, pentru că eu am vorbit lumii pe faţă şi am mustrat pe cei cu fărădelegi şi păcate, de acum, nu mai voi fi liber!” S-au dus ucenicii la Iisus şi au rămas cu El şi îndată, Ioan a fost arestat, pentru că după ce certat pe farisei şi pe saduchei, l-a certat şi pe Irod care trăia în fărădelege. Se combinase cu soţia fratelui său, Irodiada şi trăia în incest. Ioan îl mustra, zicând: „ Nu îţi este îngăduit să ţii pe soţia fratelui tău!” Irod îl cehmase să stea de vorbă cu el şi a venit şi el la Ioan. Ioan i-a spus cine este şi cine a venit pe pământ. Irod a rămas impresionat. Irod ştia carte, înţelegea logica, căuta şi el pe Dumnezeu, dar era robit şi de plăceri trupeşti. De aceea, a primit şi această mustrare. Irod nu ar fi vrut să îl închidă, dar Irodiada i-a spus: „Dacă nu îl vei închide pe acel mustrător al meu şi al tău, eu voi pleca de la tine! În loc să plece Irodiada de la Irod, a ascultat de glasul ei, Irod şi l-a închis în temniţă. În temniţă nu era chinuit, pentru că   rod ţinea mult la el, pentru că l-a copleşit cu înţelepciunea şi cu descoperirile pe care le-a făcut.

Iubiţi credincioşi, Ioan şi-a urmat cursul vieţii sale. El ne-a arătat nouă pe Mântuitorul lumii. El a mustrat păcatul, pentru că el, trăind în pustiu, nu a cunoscut dezmierdările. Nu a avut copilărie, nu a avut adolescenţă, nu avut tinereţe, în sensul nostru. El a a avut doar înţelepciune. Cu această înţelepciune, a trăit până la treizeci de ani în pustiu. Acolo i s-au făcut descoperiri de la Dumnezeu care l-au ţinut cu conştiinţa trează şi cu dor, aştepta să vină Mântuitorul lumii pentru izbăvirea tuturor oamenilor. Învăţătură lui este simplă. El învaţă despre milostenie, despre dragoste şi despre fuga de păcat: Aceste învăţături trebuie să se întipărească în sufletele noastre.

Avem pildă pe Irod care era om nu atât de aspru, ca celălat care adat poruncă să fie ucişi pruncii, ca să moară şi Iisus; dar era împătimit. Trebuie să înţelegem că omul împătimit, fie de desfrâu, de lăcomie, de mâncare, de iubirea de arginţi,  de dorinţa de cinste mai mare decât a altora, de altă patimă, nu are loc să Îl primească pe Hristos în inima sa. Pe Dumnezeu Îl ţine în temniţă, cum l-a ţinut Irod.  Irod nu era om rău la suflet, dar bunătatea lui şi-a risipit-o în păcatul desfrâului şi ce desfrâu: incestul!  A ascultat mai mult de instincte decât de raţiune. Aceasta este marea învăţătură de la Sfântul Proroc Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. Cine nu se despovărează de patimile instinctelor, acela nu poate să stea de vorbă cu Dumnezeu şi să Îl urmeze pe Dumnezeu. Tocmai, de aceea, iată, trebuie să luăm pildă din învăţătura, din atitudinea, din viaţa de jertfă a Sfântului Ioan Botezătorul.

Iubiţi credincioşi, Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare proroc şi cel mai mare între cei născuţi între femei, cel mai mare sfânt. El a primit sfinţenia încă de când era în pântecele mamei sale, Elisabeta. Când Elisabeta a venit la Maria şi Maria abia primise în pântecele său harul lui Dumnezeu. De aceea, iată, în istoria omenirii, numai doi bărbaţi au putut să se întâlnească cu Sfânta Treime. Unul, mai acoperit şi altul, aievea. Cine a mai întâlnit Sfânta Treime? Avraam, pentru că a fost cel mai drept om. Tocmai de aceea şi Ioan vorbeşte despre Avraam. Avraam a fost gata să îşi sacrifice fiul său pentru Dumnezeu pentru că ştia că de la Dumnezeu l-a primit. Noi, toate cele ce le-am primit de la Dumnezeu, socotim că sunt ale noastre şi ne aparţin. Dacă Dumnezeu ni le ia într-o zi, Îl blestemăm şi ne întristăm şi ne descurajăm şi ne întrebăm: „ De ce, Doamne?”. Iată, Avraam nu s-a întrebat aşa. Ştia că fără Dumnezeu nu însemnează nimic. Al doilea om care a întâmpinat Sfânta Treime este Sfântul Ioan Botezătorul. Numai el a putut să privească Sfânta Treime pentru că avea darul Duhului Sfânt.

Când a intrat Iisus în apă, a privit spre cer şi a putut să vadă cerul deschis şi pe duhul lui în chip de porumbel, pline de raze luminoase, venind peste Iisus. A putut să audă glasul Tatălui pentru că numai în harul Duhului Sfânt, putem să avem noi întâlnire cu Dumnezeu. Avem şi noi acest dar al harului Duhului Sfânt Care ne-a fost dat după botez, după cum a venit după botez, Duhul Sfânt la Iisus. De aceea, avem două taine unite una cu alta: botezul şi mirungerea şi le facem una după alta, aşa cum sunt în Sfânta Evanghelie, nu precumcum fac catolicii, la şapte ani.

La 7 ani de la coborârea lui în Iordan, a lui Iisus  S-a pogorât Duhul Sfânt? Nicidecum, ci, „îndată, ce a ieşit din apă, s-a văzut Duhul Sfânt!”, după cum spune Sfânta Evanghelie.  Aşa şi noi, după botez, avem rugăciunea pentru Taina Sfântului Mir ca să împărtăşim darul Duhului Sfânt pruncului sau omului care se botează. Aşa cum la botezul lui Iisus  Hristos, S-a pogorât Duhul Sfânt şi s-a deschis cerul, tot aşa la botezul fiecăruia dintre noi se deschide cerul. Dumnezeu trimite, din cer un înger ca să ne păzească şi să ne însoţească în viaţa noastră.

Iubiţi credincişi, Sfântul Ioan Botezătorul, după Maica Domnului  care este deasupra heruvimilor şi serafimilor, fiind vasul dumnezeirii ce a dat trup lui Dumnezeu, l-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu în trupul său; după Maica Domnului care stă deasupra oamenilor şi deasupra cetelor cereşti, Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre sfinţi. Şi noi, oameni aveam nevoie de o căpetenie. În ceruri sunt cete de îngeri şi fiecare ceată are o căpetenie. Şi noi, ‚neamul omenesc suntem o singură ceată. Căpetenia noastră este Sfântul Ioan Botezătorul. El ne cheamă şi ne povăţuieşte. El, tot timpul merge înaintea Mântuitorului. Când vrem să avem îndrăznire către Mântuitorul, să îl chemăm  în rugăciunepe Sfântul Ioan Botezătorul şi pe Maica Domnului. Această icoană, Deisis, cum se numeşte, are pe Mântuitorul în centru, de-a dreapta pe Maica Domnului şi de-a stânga pe Sfântul Ioan Botezătorul. Maica Domnului  ne acoperă cu mila sa şi  Sfântul Ioan Botezătorul ne mijloceşte nouă cu puterea sa şi ne spune fiecăruia dintre noi să Îl căutăm şi să Îl vedem  p Cel ce a venit să răscumpere păcatele noastre. De aceea, Sfânta Evanghelie are înainte, când este coasă din Sfântul Altar, o făclie. Acea făclie îl reprezintă pe Sfântul Ioan ‚Botezătorul.

Dacă privim pe cer, care corp ceresc este mai important? Soarele dă lumină şi lunii şi stelelor. Steaua care vesteşte soarele este luceafărul care rămâne dimineaţa şi vesteşte venirea soarelui. Sfântul Ioan Botezătorul este luceafărul dinaintea Soarelui şi el vine să ne vestească pe Soarele dreptăţii. În viaţa viitoare, nu va mai fi soare material. Soarele se va schimba în întunericul cel material, luna în sânge ( cum spune SfântaEvanghelie), stelele vor cădea din cer, puterile cerului se vor clătina. Va rămâne, însă, Soarele cel nematerial şi netrecător, Hristos şi va rămâne şi Luceafărul dinaintea Soarelui, Sfântul Ioan Botezătorul, căpetenia noastră. De aceea, să îl avem în toată evlavia noastră şi cei ce purtaţi numele Sfântului Ioan, să îl purtaţi cu emoţie, cu bucurie, cu această simţire că purtaţi un nume mare. Ştiţi ce însemnează acest nume? Dumnezeu S-a milostivit, aşa se tălmăceşte numele Ioan.

Ca să se milostească Dumnezeu spre noi, Să-l rugăm pe Sfântul Ioan Botezătorul şi să îi zicem: Doamne, Tu ai venit în lume, ca lumea să Te cunoască şi, iată, Sfântul Ioan te-a descoperit apostolilor şi mulţimilor ce erau la Iordan, îngăduieşte, Doamne, ca Sfântul Ioan care, astăzii este pomenit şi se bucură de vederea Ta şi de întâlnirea cu Tine, Dumnezeule, să ne aducă şi nouă, prin mijlocirile tale, Sfinte Ioane, vederea ta dumnezeiască, bucuria şi darurile tale şi neîncetat, să rămânem cu toţii în ceata Sfântului Ioan ca să facem parte din soborul lui şi nu din soborul celor de jos. Împreună cu sfântul Ioan, mijlocitor pentru noi, să se suie şi sufletele noastre la ceruri, ca să rămână cu tine, Iisuse Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt întru viaţa cea veşnică în vecii vecilor! Amin!

IPS TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI