Cuvantul Ierarhului

PREDICĂ LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI MARE MUCENIC PANTELIMON

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a fost un  trăitor pentru Hristos care şi-a dăruit toată  viaţa sa slujirii lui Dumnezeu şi semenilor. Pentru că avea o iubire atât de fierbinte faţă de Dumnezeu, dar şi o dragoste atât de sinceră faţă de oameni, Dumnezeu l-a înzestrat ca prin rugăciunile sale să...

 


          În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

 

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a fost un  trăitor pentru Hristos care şi-a dăruit toată  viaţa sa slujirii lui Dumnezeu şi semenilor. Pentru că avea o iubire atât de fierbinte faţă de Dumnezeu, dar şi o dragoste atât de sinceră faţă de oameni, Dumnezeu l-a înzestrat ca prin rugăciunile sale să se tămăduiască oamenii.

Noi vorbim despre sfinţi tămăduitori. Dumnezeu este cel ce tămăduieşte, Doctor sufletelor şi al trupurilor noastre. Dumnezeu îi ascultă pe sfinţii, mai ales pe aceia care îşi iubesc semenii cu o dragoste totală. Aşa a fost Sfântul Pantelimon. El alerga din loc în loc,  fiind ucenic al preotului Ermolae. El a ajuns să-şi depăşească dascălul său prin jertfelnicia sa.

Era un tânăr care a trăit numai pentru semeni şi pentru a lăuda pe Dumnezeu. Tocmai de aceea, tămăduirile sale erau momente care însemnau pentru creştinii din vremea sa acea lumină care pogora de la Dumnezeu şi  îi îmbrăţişa şi îi copleşea pe oameni. Sigur, sfârşitul său a fost cu totul distinct. El a fost legat de un măslin care a înflorit şi a făcut roade. În loc de sânge, din trupul său, a curs lapte, arătând prin aceasta milostivirea lui Dumnezeu. Rugăciunile sale s-au prefăcut în vindecări pentru toţi cei ce au avut trebuinţă de ajutorul său în boli. De aceea, îl cinstim pe Sfântul Pantelimon care nu numai în timpul vieţii sale, cât mai ales după mutarea sa din viaţa aceasta, vremelnică, pământească, s-a arătat lucrător pentru toţi oamenii credincioşi de pe pământ.

În orice loc, în orice ţară, în orice timp, fiind chemat Sfântul Tămăduitor Pantelimon, oamenii au primit împlinirea cererii celei de folos. Ca toţi sfinţii, şi el a fost dus spre moarte într-un loc rânduit de cei ce l-au condamnat la moarte. L-au însoţit atât creştinii, cât şi păgânii. Creştinii l-au însoţit pentru că iradia din el acea putere tămăduitoare şi dătătoare de credinţă. Păgânii l-au însoţit ca să se bucure de chinurile sale. Sigur că acest drum al chinurilor când a fost batjocorit şi când îşi aştepta osânda, a fost un drum al rugăciunii.

El se ruga pentru toţi creştinii, dar şi pentru cei din întuneric, pentru păgâni, ca să vină la lumină. De aceea, după ce s-a încheiat perioada de prigoană a Bisericii şi a creştinilor, după ce s-a încheiat perioada muceniciei, creştinii au început să cinstească acum, căile sfinţilor, acolo unde mergeau ei să fie torturaţi, unde au fost mucenicţi. De aceea, de la începutul secolului al patrulea, când a fost dată libertatea creştinismului prin Sfântul  Împărat Constantin cel Mare, au început pelerinajele în Biseria creştină.

Şi noi avem privilegiu în Dobrogea să fi fost părtaşi la aceste pelerinaje pentru că am avut parte de martiri contemporani ai Sfântului Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, cum au fost Sfinţii Epictet şi Astion, Sfinţii Zotic, Atal, Camasie şi Filip, sfinţii de la Adamclisi şi sute de sfinţi mucenici. După ce Sfântul Împărat Constantin a dat libertate creştinilor din întregul său imperiu şi în Dobrogea, au început pelerinajele la mormintele sfinţilor. De aceea, sfintele moaşte au fost aşezate sub altarele bisericilor, că toate bisericile au fost făcute cu martirioane sub altare, unde se aşezau odoarele cele mai de preţ ale sfinţilor. Iată, o parte din moaştele Sfântului Mucenic Pantelimon au ajuns şi la noi, la Constanţa.

Iubiţi credincioşi, din anul 2001, când Dumnezeu m-a rânduit să păstoresc ţinutul străvechi al Tomisului, ţinutul  rîădăcinii creştinismului românesc, ţinutul martirilor, al cuvioşilor şi al sfinţilor ierarhi  străromâni, de început al străromânilor am început acest pelerinaj prin oraşul nostru, Constanţa cu sfintele moaşte ale Sfântului Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.

Atunci, pelerinajul s-a făcut numai cu sfintele moaşte ale Sfântului Pantelimon şi cu părticele din moaştele Sfinţilor Cuvioşi Auxentie şi Simeon Stâlpnicul pe care le avem la catedrală, dăruite mai demult. Iată, acum, avem însă şi moaştele altor doctori tămăduitori, fără de arginţi: preotul Epictet şi monahul Astion, martirizaţi la Halmyris. Au venit dun părţile Răsăritului ca şi Sfântul Pantelimon. El nu a ajuns în timpul vieţii pământeşti, ci cu sfintele moaşte a ajuns la noi. Iată, s-au îmbrăţişat aceşti sfinţi mucenici şi tămăduitori la catedrala noastră din Constanţa. Facem pelerinaj cu sfintele moaşte ale Sfântului Mucenic Pantelimon cu cântări şi rugăciuni, cerând mila şi ajutorul lui Dumnezeu, vindecare sufletelor şi a trupurilor noastre, înnoirea credinţei noastre, ridicarea inimii noastre la cer şi luminarea minţii noastre cu harul lui Dumnezeu.

Vă invit stăruitor să vă faceţi părtaşi la această cale a sfinţilor cu care noi vom face pelerinaj. Ce însemnează pelerinajul? Însemnează a  merge îmbrăţişaţi de sfinţii  cărora le purtăm sfintele moaşte. Îmbrăţişarea este duhovnicească. Această îmbrăţişare însemnează o comuuniune cu sfinţii şi prin sfinţi o comuniune cu Dumnezeu. De aceea, vă rugăm, să veniţi cu toţii, să ne sfinţim împreună viaţa prin prezenţa sfintelor moaşte, prin pogorârea harului Duhului Sfânt asupra noastră. Sfinţii sunt cei mai ascultaţi mijlocitori către noi. Vom lua în pelerinaj şi icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni din catedrala noastră. Acolo unde sunt sfinţii este şi Maica Domnului cu ei. Toate mijlocirile sfinţilor, Maica Domnului le primeşte şi ea însăşi le duce la Fiul Său şi Dumnezeul nostru ca să primim şi noi răspuns la rugăciunile şi cererile noastre.

„Sfinte Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon, vino împreună cu noi cu harul şi cu puterea lui Dumnezeu şi ne dăruieşte vindecare sufletelor şi trupurilor noastre Amin!”    

IPS TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI,