Cuvantul Ierarhului

IPS Teodosie, Predica la Duminica Rusaliilor

Astăzi este ultimul popas al mântuirii noastre, căci Fiul lui Dumnezeu S-a suit la cer şi ne-a trimis Duhul Sfânt. Fără darul Duhului Sfânt, noi nu avem nicio valoare pentru că trupurile s-au pus în pământ şi sufletele s-au pogorât la iad.


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
                            
„Cel însetat să vină la Mine şi să, bea! Căci aşa zice Scriptura:  Râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”

Preacuvioşi şi Preacucernici părinţi,
Iubiţi credincioşi,


    Astăzi este ultimul popas al mântuirii noastre, căci Fiul lui Dumnezeu S-a suit la cer şi ne-a trimis Duhul Sfânt. S-au întrebat Sfinţii Părinţi: „De ce, oare, abia la zece zile, ne-a trimis Mântuitorul, suit la cer pe Duhul Sfânt?” Iată, rugându-se au dobândit tălmăcirea: sunt nouă cete de sfinţi îngeri. Fiecare dintre cetele de sfinţi îngeri erau nedumerite. Aşa cum, la vederea lui Lucifer, au fost nedumeriţi îngerii, aşa şi la suirea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos. Fiind nouă cete, a stat cu fiecare ceată câte o zi. Le-a tălmăcit mântuirea noastră şi le-a spus Mântuitorul îngerilor că de acum înainte, a răscumpărat neamul omenesc şi ei vor slujitorii neamului omenesc. După ce a zăbovit cu fiecare ceată câte o zi, în a zecea zi a zăbovit înaintea Tatălui şi a zis : „Părinte, am făcut voia Ta, M-am pogorât la cei pe care i-ai iubit, la cei pe care i-ai trimis şi, iată, i-am răscumpărat pe toţi care vor să vină la Tine, Părinte. Dar, răscumpărarea are nevoie de lumină şi de putere şi de darul pe care l-a luat de la ei, Dumnezeule, căci ce dar a luat de la noi, Dumnezeu? Darul duhului a fost luat de la noi. Fără darul Duhului Sfânt, noi nu avem nicio valoare pentru că trupurile s-au pus în pământ şi sufletele s-au pogorât la iad. De aceea, iată, venind şi rugându-Se Tatălui, acum şi ca Dumnezeu şi ca om, cu firea noastră omenească, Tatăl I-a primit rugăciunea şi a zis: „Pentru rugăciunile Tale, iată, pogor Duhul Meu peste Tine şi din Tine va pogorâ Duhul Sfânt darurile Sale pe pământ!” Aşa s-a produs pogorârea Duhului Sfânt:  prin umanitatea luată din Fecioara Maria şi acum, rănită de piroane şi de suliţe, prin această umanitate a revărsat Tatăl cel ceresc Duhul Sfânt, Cel ce fusese luat de la strămoşii noştri. Iar, Duhul Sfânt, primind din omenirea lui Iisus Hristos darul, a coborât de pe pământ la Apostoli care se aflau de zece zile în rugăciune şi erau în aşteptare şi au venit ca nişte limbi de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei şi venirea Duhului Sfânt s-a făcut ca o adiere de vânt ce vine repede. Umplându-se toţi de Duhul Sfânt, ei care şedeau în casă de frica iudeilor şi la ceasul al treilea, adică, la ora nouă dimineaţa, s-a produs acesta, au ieşit Apostolii afară din casă. Erau plini nu numai de Duhul Sfânt, ci şi de credinţă. Şi-au adus aminte toate cele vorbite de Mântuitorul pentru că Duhul Sfânt a înnoit inimile şi sufletele Apostolilor, a înnoit Evanghelia, a sporit puterile sufletelor lor, le-a luminat mintea, le-a întărit voinţa, le-a curăţit simţirea, i-a umplut de entuziasm şi de bucurie şi nu puteau să se bucure singuri. Au ieşit şi au început să vorbească mulţimilor. Cu adevărat, în Ierusalim erau mulţimi multe, pentru că era şi sărbătoarea Cincizecimii iudeilor. Iudeii aveau Paştile şi Cincizecimea, nu aveau Înălţarea. Cincizecimea ţinea cel puţin trei zile, cam şapte zile ţineau ei sărbătoarea. Fusese Cincizecimea cu două zile în urmă. Atunci, când au serbat iudeii Paştile şi erau adunaţi în Ierusalim mulţime de oameni dintre toate neamurile de sub cer. Deşi erau iudei unii din Roma, unii din Creta, de asemenea, din părţile Ciliciei, din părţile Mesopotamiei, de pretutindeni din lume erau prozeliţi, adică ucenici făcuţi iudei, dar nu ştiau limba iudaică, limba aramaică ce se vorbea atunci. Au ieşit Apostolii din casă şi au început să vorbească şi să vestească Evanghelia pe care le-a înnoit-o Duhul Sfânt  în sufletele lor. Toţi îi auzeau pe Apostoli în limba lor, în care s-au născut . Au început toţi să se mire şi să se întrebe: „Nu sunt aceştia care ne vorbesc nouă,  toţi galileeni? Cum auzim noi, limba noastră în care ne-am născut?” Au auzit şi fariseii aceste cuvinte şi  spuneau cei străini şi s-au umplut de mânie şi au început să le spună celor ce se mirau: „Ce vă miraţi că aceştia bolborosesc în limbi? Ei sunt plini de must, de aceea vi se pare vouă că vorbesc în alte limbi!”Dar, Petru, auzind, a început să vorbească mulţimilor: „Bărbaţi, fraţi şi cei ce aţi venit de departe, ascultaţi-mă! Robii voştri, nu sunt plini de must, căci este al treilea ceas din zi, Cine bea la ora aceasta? Aceasta este ceea ce s-a împlinit prin proorocul Ioil care zice: „În zilele din urmă, voi turna din Duhul meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa. Încă şi peste slugile mele şi peste slujnicile mele, voi turna în acele zile din Duhul Meu!” Apoi, Petru, a început să le tălmăcească tuturor cele ce s-au petrecut de când proorocii au vestit şi au arătat că Iisus Hristos este împlinirea proorocirilor, că El S-a născut, cum a spus Isaia Proorocul, S-a născut în Betleem, cum a spus Miheia Proorocul, S-a numit samarinean, cum a spus Zaharia Proorocul. A început să tălmăcească Petru toate şi a arătat că Iisus Hristos S-a arătat Fiu al Omului şi El, cu adevărat, venind pe pământ, nu a venit în haine moi, ci S-a născut în iesle şi S-a înfăşurat cu paie şi a trăit lucrând, nu  a trăit ca un prinţ. Când a vrut să se arate lui Israel, Dumnezeu era cu El şi Duhul Sfânt a venit asupra Lui şi a cutreierat toată Ţara Sfântă şi a zis: „Voi sunteţi martori la câte minuni s-au făcut prin El!  Dar, cea mai mare minune este că a înviat din morţi şi S-a suit la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. După făgăduinţa dată ne-a trimis pe Duhul Sfânt cel închinat şi atotputernic. Noi de la Duhul Sfânt vă descoperim ceea ce vă vorbim.” Au fost pătrunşi la inimă şi la urechi mulţimea de oameni care era acolo şi au întrebat: „Ce să facem, noi, acum, că vrem şi noi să ne facem părtaşi la darurile  pe care Iisus Hristos vi le-a dat vouă! Noi, ce avem de făcut?” Petru le-a spus:„ Pocăiţi-vă, adică, schimbaţi-vă viaţa şi să se boteze fiecare în numele Domnului nostru Iisus şi veţi primi şi voi darul Duhului Sfânt.”Ascultând pe Petru ca la trei mii de oameni s-au botezat şi, astfel, s-a întemeiat Biserica. Este ziua de naştere a Bisericii astăzi că Biserica s-a întemeiat pe crucea şi învierea lui Hristos. Pe cruce, căci crucea a răscumpărat păcatele noastre;  prin înviere a biruit moartea şi, biruind păcatul şi moartea, crucea şi  învierea au pus temelia Biserici şi astfel,  a însufleţit Biserica şi a luat fiinţă Biserica prin Apostoli şi prin cei trei mii de oameni care s-au botezat chiar în ziua  Cincizecimii şi a doua zi, s-au botezat alte două mii de oameni. Iată, cinci mii de oameni numai în două zile la cuvântarea celui simplu dintre Apostoli, Petru care nici nu ştia carte, era pescar, dar Duhul Sfânt l-a întărit să înţeleagă şi să-şi aducă aminte toate câte vorbise Iisus Hristos, aşa cum spune Scriptura: „Unde voieşte Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii” Proorocul Ioil spusese că va turna Dumnezeu din Duhul Său peste fiii şi fiice, apoi, peste slugi şi slujnice. Cine sunt fiii şi fiicele, cine sunt slugile şi slujnicile?” Fiii şi fiicele sunt fiii lui Israel pentru că ei se închinau adevăratului Dumnezeu. Dar, numai aceia care au venit la Hristos. Slugile şi slujnicile sunt fii  cei păgâni, sunt păgânii care vin la credinţă. Deşi au slujit ca nişte slugi, idolilor, acum devin şi ei fiii ai lui Dumnezeu prin darul Duhului Sfânt. Cu adevărat, darul Duhului Sfânt, ce rol are? Are rolul de a ne înnoi pe noi. De ce la această sărbătoare aducem frunze de nuc? Pentru că frunzele de nuc, în bătaia vântului, ne aduc aminte de vuietul ca de suflare de vânt ce s-a făcut la pogorârea Duhului Sfânt.  Noi nu trebuie, doar, să ne aducem aminte. Noi sfinţim aceste frunze şi le luăm  în mână şi le ducem acasă. De ce? Pentru că Duhul Sfânt are menirea nu doar atunci să Se pogoare, nu numai peste apostoli să Se pogoare, ci să Se pogoare şi peste noi. Să luăm şi noi arvuna Duhului Sfânt, căci arvuna Duhului Sfânt trebuie să o ducem în casele noastre, mai întâi în casa sufletelor noastre. De aceea, purtăm aceste frunze ca mărturisitori ai harului lui Dumnezeu, ai credinţei în Dumnezeu. Iată, noi, astăzi, am rostit o rugăciune pe care nu am rostit-o cinci zeci de zile, de la Învierea Domnului şi până aseară, când s-a cântat pentru prima dată rugăciunea: „Împărate ceresc”.  De ce numim pe Sfântul Duh, Împărat ceresc? Că este închinată Sfântului Duh. Duhul Sfânt  este Împărat împreună cu Tatăl şi cu Fiul. Dar, cine pogoară la noi, ca să ne sfinţească? Duhul Sfânt! Duhul Sfânt ne sfinţeşte pe noi şi pentru că El coboară din cer, îl numim Împărat ceresc. Noi primim arvuna darului Duhului Sfânt ca să împărăţească în noi, să biruiască gândurile noastre înguste şi pătimaşe, să biruiască poftele noastre sărace şi care sunt aducătoare de plăceri care se sfârşesc şi sunt nesăţioase, să biruiască deşertăciunea vieţii noastre. De aceea, Îl chemăm pe Duhul Sfânt să vină să Se sălăşluiască întru noi. De aceea, orice rugăciune, orice moliftă o începem cu rugăciunea: „Împărate ceresc” şi orice slujbă în afară de cele cinci zeci de zile ca să fie o aşteptare a Duhului Sfânt. Noi începem rugăciunile cu Duhul Sfânt, cu „ Împărate ceresc” , pentru că, atunci când ne rugăm  Duhului Sfânt să vină şi să Se sălăşluiască întru noi; noi punem temelie rugăciunii. Fără Duhul Sfânt, nu avem rugăciune reală şi spune Sfântul Pavel, că noi suntem cuprinşi de păcate mereu. Cum să ne rugăm, noi cei păcătoşi? Cum să Îl apropiem pe Dumnezeu cel sfânt? Numai prin mila lui Dumnezeu revărsată în darul Duhului Sfânt, ca astăzi. Când ne închinăm Duhului Sfânt, El vine şi ne înconjoară şi vine şi intră înăuntru nostru. Când noi rostim cuvintele şi El Se roagă împreună cu noi. Se roagă pentru că noi nu suntem vrednici şi Se roagă harul Duhului Sfânt în noi şi îl apropie pe Tatăl şi Îl apropie pe Fiul şi, cu adevărat, suntem înaintea Sfintei Treimi, când ne rugăm prin darul Duhului Sfânt.


    De aceea, puneţi la inimă această sărbătoare. Această sărbătoare, noi o ţinem astăzi în mod deosebit. Am ascultat cele şapte rugăciuni şi pentru viii şi pentru adormiţi pentru că Duhul Sfânt trebuie să ne cuprindă pe toţi, că nu este om viu fără să fie îmbrăcat în Duhul Sfânt. Omul dezbrăcat de Duhul Sfânt este mort, adică despărţit de bine, de Dumnezeu, de lumină, de adevăr. De aceea, ne-am rugat şi pentru cei viii şi pentru cei adormiţi şi ieri am avut pomenirea celor adormiţi pentru că Duhul Sfânt pogoară şi la iad să lumineze celor din întuneric, să lumineze celor ce au crezut, celor ce s-au pregătit, dar nu îndeajuns pentru viaţa cea veşnică. De aceea, Biserica ne cuprinde pe noi împreună cu Dumnezeu şi aceasta este Biserica ce se întemeiază în ziua Cincizecimii. Cuprinde pe oamenii de pe pământ care se roagă, cuprinde pe Dumnezeu din cer Care în rugăciunea pe care o facem ne trimite pe Duhul Sfânt şi în harul Duhului Sfânt avem prezenţa Sfintei Treimi. Avem, de asemenea, în comuniune cu noi, pe îngerii care se roagă cu noi, pe sfinţi ale căror suflete s-au suit la cer şi, sigur, avem şi pe în din iad, pe cei care se chinuiesc, dar nădăjduiesc în ridicarea lor din iad şi pentru care noi facem pomeniri. Biserica se întinde şi până la iad, nu îi cuprinde pe demoni. Biserica biruieşte porţile iadului, îi biruieşte pe demoni care îi ţin legaţi pe ai noştri semeni. Dar, biruieşte numai în adevăr, numai cei ce au crezut, au nădăjduit şi au făcut şi ei fapte bune, dar nu îndeajuns, aceia mai nădăjduiesc şi noi le facem liturghii şi pomeniri ca să-i scoatem din iad. Prin dragoste, îi putem scoate din iad, că mai există în ei o rază de lumină a credinţei lor, că ei au crezut în Dumnezeu  şi acea rază de lumin  îi face să nădăjduiască că vor ieşi din iad. Noi îi putem scoate din iad prin rugăciunile şi jertfele noastre pe care le aducem în numele lor.
    Iubiţi credincioşi, rămâneţi cu această învăţătură frumoasă  şi sfântă, rămâneţi cu această bucurie a înnoirii  pe care o aduce Duhul Sfânt!  Rămâneţi cu această dragoste, că ne spune Sfântul Apostol Pavel: „Dumnezeu a revărsat dragostea Sa, trimiţând Duhul Sfânt în inimile noastre.” Iată, ce este Pogorârea Duhului Sfânt. Este semnul, puterea şi bucuria dragostei lui Dumnezeu ce se sălăşluieşte întru noi. Să rămânem în această bucurie şi să ne rugăm neîncetat, rostind această rugăciune: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.Amin!”

IPS TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI