Adevarul de Constanta: Eroii printre noi. Un preot din localitatea constănţeană Amzacea hrăneşte în fiecare zi 40 de copii ortodocşi şi musulmani

O discuţie purtată cu copiii din Amzacea l-a impresionat atât de tare pe părintele Viorel Dădârlad, încât a decis să facă un gest la care alţii nici nu se gândeau.Acum preotul dă de mâncare în fiecare zi micuţilor de la 3 la 16 ani şi găseşte singur resursele financiare pentru cantina pe care a înfiinţat-o.
 
Părintele Dădârlad îşi aduce aminte că în anul 2008 era profesor de religie la şcoala din localitatea constănţeană Amzacea. În postul Paştelui, l-a întrebat pe un băieţel ce-şi doreşte cel mai mult de ziua lui şi acesta i-a răspuns simplu: "Vreau să mănânc".

O discuţie purtată cu copiii din Amzacea l-a impresionat atât de tare pe părintele Viorel Dădârlad, încât a decis să facă un gest la care alţii nici nu se gândeau. Acum preotul dă de mâncare în fiecare zi micuţilor de la 3 la 16 ani şi găseşte singur resursele financiare pentru cantina pe care a înfiinţat-o.
 
Părintele Dădârlad îşi aduce aminte că în anul 2008 era profesor de religie la şcoala din localitatea constănţeană Amzacea. În postul Paştelui, l-a întrebat pe un băieţel ce-şi doreşte cel mai mult de ziua lui şi acesta i-a răspuns simplu: "Vreau să mănânc". Preotul a fost iniţial contrariat de răspunsul micuţului, aşa că a întrebat şi alţi copii. Toţi i-au răspuns că nu vor jucării, ci vor de mâncare. 
 
Preotul a reuşit să convingă un om de afaceri italian care investeşte în zonă să-l ajute la ridicarea unei cantine sociale. Şapte ani mai târziu, peste 40 copii cu vârste cuprinse între 3 şi 16 ani. 
 
Părintele Dădârlad nu ţine cont de religia celor care îi cer de mâncare. "Singurul criteriu de selcţie a celor care pot să beneficieze de ajutor este acela ca ei să vină la cantină", mărturiseşte preotul din Amzacea. Masa caldă de la orele prânzului este oferită în fiecare zi din anul 2009. Iniţial, preotul a crezut că nu va avea mai mult de 15 copii nevoiaşi, dar numărul lor a crescut şi acum îi trec pragul de trei ori mai mulţi. 
 
Preotul nu ar reuşi să facă faţă solicitărilor dacă nu ar fi ajutat de o localnică. Elena Onica este cea care găteşte şi are grijă de copii încă de la înfiinţarea cantinei. Atunci când vine vorba de bani cheltuiţi, fondurile vin din buzunarul preotului şi ocazional de la prietenii apropiaţi ai săi care îl sprijină financiar. 
 
Cheltuiala este considerabilă pentru un sat sărac în care nu trăiesc mai mult de 600 suflete. În fiecare lună preotul trebuie să adune 3500 lei numai pentru mâncare şi doar o mică parte din bani vin de la primăria din localitate. Investitorul italian ajută şi el cu plata utilităţilor. 
 
Preotul Viorel Dădârlad spune că proiectul lui a adus atâta bucurie în rândul micuţilor încât se plănuieşte să facă o altă cantină în satul vecin - General Scărişoreanu. Construcţia există deja, dar e nevoie de bani pentru dotare şi finisaje. 
 
sursa: Adevarul de Constanta