REPLICAONLINE.RO: O familie îşi creşte copiii în faţa blocului, într-un cort. Asistenţa socială, sponsorizată de Arhiepiscopie

Pături, perne, jucării, haine aruncate şi o stare de veselie care nu este inexplicabilă, ci maschează adevărata situaţie a opt persoane care, fără un acoperiş deasupra capului, se străduiesc să supravieţuiască pe pajiştea din faţa unor blocuri. În zona Spitalului Clinic Judeţean Constanţa, o familie îşi creşte cei doi copii, ultimul apărând în această lume în urmă cu o lună. În condiţii mizere de trai şi cu slabe speranţe de un trai mai bun, aceştia se bucură de singurul sprijin pe care îl primesc: mâncare şi haine, de la Arhiepiscopia Tomisului, aduse zilnic de pr. Gheorghe Nadoleanu, de la biserica Sfânta Treime.
Pături, perne, jucării, haine aruncate şi o stare de veselie care nu este inexplicabilă, ci maschează adevărata situaţie a opt persoane care, fără un acoperiş deasupra capului, se străduiesc să supravieţuiască pe pajiştea din faţa unor blocuri. În zona Spitalului Clinic Judeţean Constanţa, o familie îşi creşte cei doi copii, ultimul apărând în această lume în urmă cu o lună. În condiţii mizere de trai şi cu slabe speranţe de un trai mai bun, aceştia se bucură de singurul sprijin pe care îl primesc: mâncare şi haine, de la Arhiepiscopia Tomisului, aduse zilnic de pr. Gheorghe Nadoleanu, de la biserica Sfânta Treime.
 
Eu vin zilnic aici. Nu toţi oamenii le vor binele şi de aceea ei se sperie. Când trăiesc într-un astfel de mediu, cred că oamenii le sunt duşmani. Ce le ofer eu sandwich-ul acesta nu înseamnă prea mult, căutăm şi de muncă, a declarat pr. Nadoleanu, care se îngrijeşte atent de soarta acestor năpăstuiţi. Dorinţa arzătoare a părintelui este de a le găsi acestora o locuinţă şi, în regim de urgenţă, locuri de muncă. Cei opt stau de mulţi ani pe străzi. Iarna şi-o petrec în cort, iar când plouă se refugiază într-o scară de bloc. Stăm de mult timp aici. Şi astă iarnă. Am căutat ieri o casă părăsită, a venit paza şi ne-a dat afară. Suntem patru, cinci, şase şi doi copii. Când mai plouă stăm în scări de bloc. Mai munceşte doar un băiat. Biserica ne ajută, vine la noi, ne dă mâncare, haine, ne-a declarat unul dintre ei. Mirela Creţu este singura femeie din grup şi a născut recent. Susţine că sunt oameni serioşi şi îşi doresc, pentru copii în special, un acoperiş deasupra capului. A aplicat pentru o locuinţă în cartierele sociale create de municipalitate, însă este amânată constant în privinţa unui răspuns clar. E pe numele meu. Am 33 de puncte, cu doi copii. Dar, trebuie să duc copii după certificat şi la băiatul, dar băiatul nu e pe numele meu, ci pe al concubinului. Vineri, ne cununăm şi, cu trei copii, primim mai multe puncte. Acum, să vedem... Au zis că în februarie, din februarie în martie şi acum zic că fac iar locuinţe. Unii spun că primarul mai face, alţii că nu mai face, ne-a declarat Mirela, al cărei viitor soţ, în ciuda situaţiei precare în care se zbate nu şi-a pierdut speranţa. Susţine că este harnic şi are şi nişte promisiuni, însă, cum se obişnuieşte pe la noi, are de aşteptat. Eram vreo zece, dar unii au mai plecat. Doi lucrează. Băiatul mic are o lună de când s-a născut. Mi-aş dori o casă în Constanţa. Am lucrat într-o pizzerie, ca ajutor, am mai lucrat în străinătate vreo şase luni. În general, cu ziua. Am vorbit cu un băiat, au pe platoul de la Gară tonete unde vând orice produs cu un leu. Am zis să mă bage şi pe mine, dar să deschidă acum. Şi la noi şi la Eforie vrea să deschidă şi are nevoie. Chiar am vorbit cu el şi a zis că sigur mă ia şi pe mine, a concluzionat acesta, pentru Replica.
 
Marius Florian VASILE,
sursa: Replica online
  • 202042_6_caz_social_spitalul_judetean_24
  • 202043_6_caz_social_spitalul_judetean_28
  • 202044_6_caz_social_spitalul_judetean_15
  • 202045_6_caz_social_spitalul_judetean_13
  • 202046_6_caz_social_spitalul_judetean_12
  • 202047_6_caz_social_spitalul_judetean_33
  • 202048_6_caz_social_spitalul_judetean_46
  • 202049_6_caz_social_spitalul_judetean_38